1. Anatomia șoarecilor, reproducerea acestora și mediul de viață

Șoarecii sunt mamifere rozătoare de dimensiune mică, cu o vastă răspândire pe glob, ce fac parte din familia Muridae, care cuprinde 37 de specii în total. Deși majoritatea speciilor trăiesc în zone sălbatice, cu timpul au ajuns și în zone domestice și s-au adaptat vieții printre oameni.

Anatomie

Sunt animale de talie mică, cu o coadă lungă ce ajunge la aceeași dimensiune a corpului și blana moale ce îi protejează și le reglează temperatura corpului, dar și oferă rol de camuflaj. Sunt adaptați în funcție de mediul în care trăiesc, coloritul blănii fiind un bun martor în acest sens. Poate fi de culoare gri, maro, neagră, albă sau chiar o combinație de culori.

Soarecii au ochii mici și bulbucăți, adaptați stilului de viață predominant nocturn, iar urechile mari și mobile îi ajută să detecteze sunetele din mediul înconjurător de la distanțe mari. Picioarele ce se termină cu gheare le permit să se cațere și să se deplaseze pe diferite suprafețe, unele chiar extreme, cum ar fi pe țesături, pe lemn, pe trunchiurile copacilor sau chiar pe pereții cu riduri. Pot merge pe suprafețe foarte înguste, pe crengile copacilor, pe coama gardurilor sau a caselor, pe firele din sârmă sau pe cablurile electrice, coada lungă fiind folosită pentru menținerea echilibrului și ghearele pentru stabilitate.

Au coloana vertebrală flexibilă ce îi ajută să se miște și să se contorsioneze ușor, cu o manevrabilitate foarte mare. Aceasta îi ajută să se deplaseze sau să se cațere pe suprafețe complexe prin ajustarea poziției în funcție de suportul pe care umblă, dar și pentru a intra prin găuri foarte mici sau crăpături chiar cu un diametru mai mic decât circumferința corpului.

Dinții șoarecilor sunt, de asemenea, adaptați stilului lor de viață, fiind puternici și lungi, speciali pentru a roade sau mesteca alimentele tari. Aceștia cresc pe toată durata vieții lor, de unde și tendința de a roade diferite obiecte tari. În acest fel își mențin lungimea optimă a incisivilor și îi ascuț în mod constant, dar în timp, plecând de la această necesitate, roșul a devenit un instinct pentru șoareci, făcând parte din viața lor în mod natural.

Raportat la dimensiunile lor mici, șoarecii au un creier bine dezvoltat ce îi ajută în viața de zi cu zi. Pentru siguranță, merg de-a lungul pereților, cu o latură a corpului lipită de aceștia, evitând astfel expunerea directă față de pericolele din mediul înconjurător. Pe lângă siguranță, pereții și marginile obiectelor le oferă puncte de referință clare ce le fac navigarea și explorarea mai simplă. Sunt atenți la tot ce se întâmplă în jurul lor și pot evita zonele care prezintă potențiale pericole, viteza și agilitatea ajutându-i de multe ori să scape din situațiile periculoase.

Își marchează teritoriul prin feromoni și alte substanțe chimice emise, și astfel comunică cu alți șoareci și evită conflictele și pericolele.

Șoarecii sunt foarte buni săritori, ajungând până la 45-50 de centimetri înălțime în săritura lor în funcție de specie. Această abilitate ajută la evitarea prădătorilor dar și să ajungă la surse de hrană mai izolate.

Mediul de viață

Traiesc în medii diverse, cum ar fi:

• Medii urbane: Șoarecii domestici și specii asociate se pot găsi frecvent în medii locuite de om, în orașe prin jurul sau în interiorul caselor, a blocurilor, a depozitelor sau a oricărui alt tip de imobile, dacă le oferă protecție și surse de hrană.

• Medii rurale: Sunt adesea întâlniți în mediile rurale, având multe locuri în care să se ascundă, dar și multe surse de hrană din gospodăriile oamenilor. Culturile din jurul caselor le oferă hrană pe timpul sezonului cald, iar în depozitele de alimente și adăposturile animalelor găsesc locul perfect în care să se retragă pe timpul sezonului rece.

• Medii agricole: Șoarecii sunt foarte răspândiți în mediul agricol, unde consumă direct din recolte și își fac cuiburile chiar și direct în pământ. Culturile de cereale, plante furajere și cele de legume sunt preferate de șoareci, reprezentând o sursă importantă de hrană pentru acest dăunător. Prezența excesivă a șoarecilor în mediul agricol poate duce la daune semnificative ale culturilor, ceea ce duce și la pierderi economice.

• Medii forestiere: Pădurile oferă un alt mediu propice pentru traiul șoarecilor, aceștia putând fi găsiți în vegetație, sub bușteni sau în scorburile copacilor. Aici pot mânca semințe și fructe, rădăcini și tuberculi, ciuperci și alte plante sau chiar și insecte și larvele lor. În păduri își sapă vizuini în pământ sau în trunchiurile copacilor, ori își găsesc adăpost direct în cuiburile altor animale.

• Zone montane: Există specii de șoareci care trăiesc în zonele montane, fiind adaptate vieții la temperaturi mai scăzute și altitudini ridicate. Aici caută să își facă cuibul în locuri mai călduroase care să îi protejeze în perioadele de repaos.

• Medii acvatice: Sunt specii de șoareci semiacvatici care trăiesc în apropierea surselor de apă, cum ar fi râurile și lacurile.

• Deșerturi: Deși șoarecii preferă medii cu temperatură temperată, sunt specii adaptate pentru a trăi în deșert, unde resursele de apă și hrană sunt limitate. Își fac cuiburile în vizuini subterane pentru a evita căldura zilei și sunt activi mai mult pe timpul nopții când temperaturile sunt acceptabile.

• Zone Arctice: Cum sunt specii care trăiesc la temperaturi foarte mari sunt și specii ce s-au adaptat pentru a trăi la temperaturi foarte scăzute. La aceste specii blana este mai densă și izolatoare și are culoare mai deschisă pentru a se putea ascunde prin zapadă.

Dietă

Șoarecii sunt mamifere adaptabile și au o dietă variată, depinzând în mare măsură de disponibilitatea hranei din mediul lor. Sunt în general omnivori, mănâncă atât plante, cât și carne, ceea ce le oferă o flexibilitate în a găsi hrană în orice situație. În medii normale preferă semințele, nucile, fructele, legumele sau alte tipuri de plante, dar consumă și proteine animale, din insecte, larve, viermi sau alte organisme mici care sunt esențiale pentru dieta lor. În zonele urbane, șoarecii pot găsi hrană în gunoaie, consumând resturile de alimente lăsate în locuri neînchise, în depozitele de alimente sau chiar în bucătăriile gospodăriilor.

Au obiceiul de a stoca hrana în locuri ascunse pentru a se asigura că au rezerve pe perioade mai dificile, cum ar fi perioada de iarnă sau perioadele ploioase.

Deși se crede că șoarecii sunt atrași și preferă brânza, au tendința de a alege alimente mai bogate în carbohidrați și fibre, deci acest lucru este doar un mit. Sunt atrași mai mult de ciocolată, unt de arahide, cereale, fructe uscate sau chiar produse de patiserie.

Mănâncă de mai multe ori pe zi, în special pe timpul nopții fiind animale nocturne, consumând porții mici de alimente de fiecare dată. Preferă să nu se sature complet dintr-o singură masă, ci din mai multe repetate, deci gustă constant din alimentele ce le găsesc în perioadele lor de activitate zilnică. Preferă să se hrănească din mai multe zone a teritoriului lor ca să nu atragă atenția prădătorilor sau a altor șoareci.

Sunt foarte activi și energici și au un metabolism foarte rapid, putând consuma zilnic până la 10% din greutatea corpului. Consumul constant de hrană, în cantități semnificative adunate, este foarte important, îi ajută să își mențină temperatura corporală și să-și susțină activitățile zilnice, cum ar fi căutarea de hrană, construirea cuiburilor sau reproducerea.

Șoarecii au nevoie și de apă pentru a supraviețui, la fel ca majoritatea animalelor, fiind esențială pentru funcționarea corectă a organismului lor și pentru menținerea hidratării. Pot consuma apă direct din surse externe cum ar fi din bălți sau ape stagnante, sau își pot obține apă din hrana pe care o consumă. Dacă consumă alimente cu un raport mare de apă pot supraviețui și fără să bea apă din mediul extern.

Ciclul de viață

Șoarecii sunt cunoscuți pentru capacitatea lor rapidă de reproducere, iar acest lucru contribuie la succesul lor în colonizarea și infestarea rapidă a diferitor medii. Masculii ating maturitatea sexuală destul de devreme, în jurul vârstei de 5-6 săptămâni de la naștere, iar femelele pot deveni gestante chiar la scurt timp după naștere. Durata de gestație este de aproximativ 20 de zile, și la o naștere pot face între 5 și 10 pui, astfel că într-un an pot avea mai bine de 10 nașteri din care pot să iasă și 100 de pui, care la rândul lor se vor înmulți la scurt timp după naștere. Rata de reproducere rapidă este un factor cheie ce duce la infestări masive, astfel că pot pune stăpânire pe un spațiu foarte repede dacă nu sunt ținuți sub control.

După oameni, șoarecii ocupă a doua poziție ca număr de exemplare în rândul populațiilor de mamifere la nivel mondial, fiind cele mai răspândite animale dăunătoare. Trăiesc în general 1-2 ani, chiar și până la 3 la anumite specii, dar acest interval poate fi influențat de foarte mulți factori, cum ar fi disponibilitatea hranei, zona în care trăiesc și condițiile de mediu. Pe lângă condițiile de mediu, au mulți prădători naturali, care contribuie la menținerea echilibrului ecologic în ecosistemele naturale și ajută la limitarea populațiilor de șoareci în mediul natural. Sunt vânați și omorâți de păsări de pradă (bufnița sau șoricarul), prădători terestri (vulpea, jderul, pisica sălbatică sau dihorul), mai multe specii de șerpi și chiar alte rozătoare mai mari (cârtița). Pe lângă prădătorii de mai sus se poate menționa și pisica domestică, care este unul dintre prădătorii principali ai șoarecelui de casă în mediul urban. Acestea au instincte de vânătoare înăscute și în mediile rurale sunt ținute pe lângă gospodării chiar cu scopul de a ține șoarecii la distanță. Desi unele specii domesticide si-au pierdut instinctele primare de vanatoare, pot sa prinda si sa omoare soarecii si in joaca, fara sa ii manance.

Genomul șoarecilor este similar cu cel uman, și din acest motiv de multe ori sunt folosiți pentru teste biologice și teste medicale. Pot fi modificați genetic pentru a dezvolta anumite afecțiuni sau boli, pe care ulterior se testează medicamente și terapii specifice. Științific s-a dovedit că șoarecii au o rezistență genetică la cancer care este încă studiată pentru a înțelege modul în care organismele pot să dezvolte imunitate naturală împotriva acestor boli.

Specii

În Romania, cele mai răspândite specii de șoareci sunt:

• Șoarecele de casă (Mus Musculus), care este una dintre cele mai comune specii din mediul urban și rural, fiind adaptat pentru a trăi în apropierea oamenilor și a gospodăriilor acestora. Poate fi întâlnit în case, ferme, depozite sau restaurante, și se hrănește de obicei cu resturi alimentare sau semințe. Are blană moale, de culoare cenușie, și urechile relativ mai mari decât alte specii. Este cea mai răspândită specie de șoareci de pe glob, fiind prezent pe toate continentele (exceptând Antarctica).

• Șoarecele de câmp (Apodemus spp.), care include mai multe subspecii întâlnite cu precădere în zonele agricole și forestiere. Au o blană brună sau gri și o coadă mai lungă decât soarecele de casă. După soarecele comun, este cea mai răspândită specie din Romania și anual face foarte multe pagube materiale prin distrugerea recoltelor. Subspeciile cele mai întâlnite ar fi Microtus agrestis gregarius și Microtus arvalis angularis.

• Șoarecele de pădure (Dryomys nitedula), se găsește în pădurile din Europa și Asia, are o blană de culoare maro deschis și o coadă lungă acoperită cu blană stufoasă. Este cunoscut sub denumirea de veverița de pădure și este cunoscut pentru comportamentul său arboricol și pentru faptul că trăiește în scorburile copacilor. Este o specie ce se întâlnește mai rar, preferând habitatele forestiere cu foioase și conifere.

• Șoarecele cu picioare albe (Micromys minutus), care este una dintre cele mai mici specii de șoareci cunoscute, și ca șoarecele pitic, cu picioare albe distinctive. Trăiește în apropierea zonelor cu apă, cum ar fi stufărișurile și malurile râurilor.

  
  

2. Semnele infestării

Semnele infestării cu șoareci pot varia în funcție de zonă și specie, dar în general sunt legate de urmele lăsate, de alimentele consumate sau obiectele roase.

1. În locurile în care există cuiburi se va simți un miros specific, similar celui de mosc, care este dat de urina șoarecilor ce poate lăsa și urme vizibile cu ochiul liber pe diferite suprafețe. Aceștia își marchează teritoriul cu ajutorul glandelor de miros și lasă urme de urină pe traseele lor obișnuite, deci într-o zonă cu infestare mare acestea pot fi un semn clar. Pe lângă aceste urme, și prezența excrementelor este unul din semnele de bază a infestării, fiind de multe ori primul semn al infestării. Se găsesc în apropierea cuiburilor, a traseelor uzuale sau pe lângă sursele de hrană și sunt de dimensiuni mici, închise la culoare, cu o formă asemănătoare unui bob de orez.

2. Sunetele specifice scoase prin activitățile lor obișnuite sunt un alt semn al infestării. Se aud când rod diferite materiale, când umblă prin tavanul fals sau prin pereții falși, când mănâncă sau când își fac cuibul, mai ales pe timpul nopții când este liniște și aceștia sunt mai activi.

3. Pagubele și stricăciunile făcute unor obiecte sau alimente sunt și ele semne ale infestării și de multe ori acestea sunt foarte problematice, deci cum se observă trebuie intervenit astfel încât să fie rezolvată problema cât mai repede. Pot roade diferite obiecte de lemn, cum ar fi rafturi, mobilier, grinzi din lemn, materiale plastice cum ar fi țevile de apă, jucării, cutii de depozitare sau obiecte din hârtie și carton din care vor căuta să își facă cuibul. Probleme foarte mari pot să apară când ajung să roade cablurile electrice, structurile de rezistență a unui clădiri sau izolația acesteia, hainele, paturile sau alte obiecte textile.

4. Alimentele consumate de șoareci, pe lângă faptul că reprezintă cea mai mare problemă a infestării cu șoareci, este și unul din cel mai întâlnit semn al infestării în spațiile urbane sau rurale. Ajunși în interior vor consuma din orice alimente le sunt la dispoziție, chiar dacă acestea sunt în pungi noi sigilate, depozitate în curți de carton sau pe rafturi. Prin natura lor mănâncă de mai multe ori pe zi din mai multe surse, și, deși nu consumă cantități semnificative odată ce au mâncat dintr-un produs, acesta trebuie aruncat. În zonele de depozitare sacii de cereale sau de alimente pot prezenta urme de mușcături sau pot fi rupeți de șoareci. Chiar și unele alimente care nu prezintă interes pentru șoareci pot fi contaminate cu excremente, urină și saliva, deci ajunși într-un depozit sau într-o zonă cu mâncare pot crea daune semnificative.

Astfel, ordinea, curățenia și verificările periodice a zonelor în care se depozitează alimente sunt foarte importante pentru ținerea sub control a infestărilor cu șoareci. Într-o zonă în care există risc de infestare nu se vor lăsa resturi de mâncare imprăștiate prin bucătărie, vasele vor fi spălate imediat după utilizare, firmiturile se vor curăța pe loc și toate alimentele vor fi depozitate în recipiente de sticlă sau metal.

Pentru a împiedica șoarecii să intre în casă sau în alte spații interioare, toate fisurile, crăpăturile, găurile mai mari de 1 centimetru în diametru trebuie să fie închise cu ciment sau alte materiale solide. Nu se vor închide cu lemn, spumă industrială, silicon sau alte materiale din care pot să roade șoarecii, și nici nu se vor folosi soluții improvizate ca blocarea lor cu hârtie, bandă scotch sau prin plasarea altor obiecte peste.

În spațiile în care nu se pot folosi materiale de construcții sau nu se pot închide ermetic zonele, se poate folosi repelentul MouseStop, care este special conceput pentru acest lucru. În starea inițială este sub formă de pastă, ceea ce face ca aplicarea să fie uniformă și precisă, fiind posibilă închiderea unor crăpături mai adânci cu ușurință. Este un produs industrial, fără nici un grad de toxicitate, ce poate fi folosit și în domeniul alimentar sau medical fără restricții.

3. Tratamentul de deratizare

Tratamentul împotriva șoarecilor se împarte în două ramuri, respectiv în tratamente de interior și tratamente de exterior, acestea fiind strâns legate între ele. Tot timpul trebuie căutată sursa infestării și distrugerea acesteia sau blocarea ei, iar de cele mai multe ori în interior sursa infestării este din exterior, deci intervențiile trebuie făcute și afară chiar dacă problema semnalată este una izolată, punctuală.

În cazul utilizării de raticide, șoarecii sau șobolanii vor muri după 3-8 zile, în funcție de cantitatea ingerată și de substanța activă a raticidului, astfel în interior, în domeniul alimentar sau în orice alt spațiu mai sensibil nu se recomandă să se folosească otravă. Rozătoarele pot muri în locuri ascunse, iar cadavrele acestora intră în putrefacție și încep să miroasă (ex: în tavanul fals, în spatele mobilierului, pe sub rafturile de marfă, etc), din acest motiv tratamentul efectuat în exterior diferă de tratamentul efectuat în interior.

Tratamentul exterior

Pe exterior, se vor plasa stații de intoxicare cu raticide în ele, de jur-împrejurul spațiului care se dorește a fi tratat, astfel încât să se formeze o “barieră” care să țină șoarecii la distanță. Pe timpul sezonului rece, dar și în timpul sezonului cald în funcție de spațiul tratat, șoarecii caută să intre în interior pentru a găsi hrană, dar dacă ei vor găsi momeala raticidă la exterior, în stațiile de intoxicare, atunci vor consuma din aceasta și se vor retrage înapoi în cuiburi. Astfel, dacă bariera este bine făcută la exterior, cam 90-95% din daunatori vor rămâne pe exterior, deci tratamentul din interior va fi mult mai ușor și puțin costisitor.

Stații de intoxicare

Stațiile de intoxicare sunt cutii din plastic care au scopul de a împiedica animalele nevizate să mănânce din otravă, dar să o și protejeze de condițiile meteo nefavorabile (ploaie, ninsoare, razele soarelui, etc). În general, acestea sunt fabricate dintr-un plastic rezistent și se închid cu o cheie specială, universală în funcție de modelul stației, astfel încât să aibă acces la otravă doar operatorul sau persoana care le-a plasat. Pot fi făcute și din alte materiale, respectiv din carton, plastic ondulat sau carton plastifiat, dar acestea au o utilizare specială, nu pot fi folosite tot timpul pe exterior.

Prin folosirea raticidelor în stații de intoxicare, pe lângă protejarea momelilor, aveți și un control mult mai bun asupra cantității de otravă consumată și a gradului de infestare, și puteți urmări activitatea pe termen lung. Ca exemplu, dacă dintr-o stație de intoxicare s-a consumat tot raticidul înseamnă că prin zona respectivă se află cuiburile șoarecilor, și acolo trebuie suplimentată cantitatea de raticide sau chiar și numărul stațiilor. Zonele în care nu se consumă raticidele nu sunt zone de pericol, ceea ce înseamnă că nu umblă rozătoarele pe acolo. Chiar și așa, nu trebuie scoase stațiile de intoxicare deoarece se “întrerupe bariera”, ci doar se poate reduce cantitatea de otravă plasată în acestea. Locația cuiburilor se poate schimba în funcție de condițiile din zona tratată și sursele de hrană, astfel trebuie să fie stații de intoxicare cu raticid în ele în spațiile tratate pe toată perioada anului, indiferent dacă într-o zona este sau nu activitate.

Plasarea stațiilor

Stațiile de intoxicare se plasează la distanțe de aproximativ 5-10 metri între ele în cazul șoarecilor, în funcție de gradul de infestare și necesitate. Pe lângă formarea “barierei”, stațiile de intoxicare se mai pun în dreptul zonelor prin care pot intra rozătoarele în interior, prin zonele prin care au sau își pot face cuibul, sau în orice loc în care există probabilitatea să aibă traseul rozătoarele (ex: pe lângă uși sau rampele de acces la un supermarket, în dreptul unor scurgeri sau aerisiri care comunică cu interiorul, prin zonele în care se observă galerii în pământ, în zona unde se depozitează gunoiul etc). În zonele în care există risc de infestare mai mare, respectiv acolo unde în apropiere se află un câmp, o clădire părăsită, un siloz de cereale, etc, se recomandă să se facă și o barieră secundară, prin plasarea stațiilor de jur-împrejurul gardului sau pereților ce înconjoară spațiul.

Tipuri de stații de intoxicare

Stațiile de intoxicare au dimensiuni și forme diverse, pătrate, cilindrice, dreptunghiulare sau triunghiulare, și se aleg în funcție de daunatorul combatut și zona în care se plasează. Sunt stații de intoxicare speciale pentru șoareci, cu dimensiuni mai mici, cu lungime de 10-15 cm, și găurile de intrare cu diametru de 2-3 centimetri, sau stații pentru șobolani ce au dimensiuni mai mari, cu o lungime de aproximativ 25-30 cm, și diametrul găurilor de intrare de 5-6 centimetri. În stațiile de intoxicare pentru șoareci nu pot intra și șobolanii, deci trebuie folosite doar acolo unde se știe că în zona sunt doar șoareci, pe când în cele de șobolani pot intra și consuma din otravă atât șoarecii cât și șobolanii. Astfel, chiar dacă se fac tratamente țintite pentru șoareci, pe exterior se folosesc de obicei stații de intoxicare din plastic mai mari, de șobolani, oferind protecție pentru un spectru mai larg de daunatori.

Se utilizează cele din plastic cu cheie deoarece sunt mai sigure și mai rezistente pe termen lung, dar în funcție de zona tratată, dacă trebuie să se facă un tratament cu un buget redus, puteți opta și pentru stații din plastic ondulat stratificat sau carton plastifiat, care sunt rezistente la umiditate, dar nu protejează raticidul și de alte animale. Se pot folosi și stații de intoxicare din carton, dar doar pe zone deschise acoperite, unde nu este umiditate și nu sunt animale în zona, cum ar fi o terasă, un depozit deschis sau un cort industrial semi-închis. Pe câmp sau pe un teren agricol se vor utiliza întotdeauna stații de intoxicare din plastic, plasate cam la 10 metri distanță între ele sau cât mai aproape de zona de risc, nu se vor pune direct raticidele pe jos sau în galerii deoarece sunt zone în care umblă animale salbatice ce pot consuma din otravă.

Doar pentru șoareci, din plastic dur cu cheie, cu dimensiuni mai mici în care pot intra doar șoriceii:

• Mice Station

• Mice Station Transparent

• Protecta Micro

• Protecta Keyless (fără cheie)

Pentru șoareci și șobolani, din plastic dur cu cheie:

• Ghilotina S30 Catz Pro Box

• Ghilotina S27 Ovo Box

• Alpha

• Alpha Long

• Terozaur

Stații pentru șoareci și șobolani cu utilizare specială:

• The Rock cu formă de piatră, deci se poate folosi în zone mai pretențioase, integrate în peisaj

• Alpha Long Transparent cu capacul din plastic transparent pentru a se putea verifica consumul fără a se deschide stația.

Stații de intoxicare din plastic ondulat:

• Ghilotina S295 Rat Plast

• Ghilotina S295 Rat Plast R

Stații de intoxicare din carton:

• Ghilotina s13 Mice Cart

• Ghilotina s26.5 CartoStation

• Ghilotina s28 Rat Cart

Raticide

Raticidele sau Rodenticidele sunt o categorie de produse chimice pentru combaterea rozătoarelor. Acestea sunt și pentru șoareci și șobolani, acționând asupra tuturor speciilor, nefiind împărțite pe categorii în funcție de daunător sau specie. Raticidele acționează prin ingerare, astfel se plasează în zonele prin care umblă rozătoarele pentru a mânca din ele și pentru a le omorî. Raticidele au la bază substanțe active anticoagulante care acționează prin blocarea mecanismelor de coagulare a sângelui din corpul animalului, provocându-i acestuia o hemoragie generalizată, astfel încât animalul moare în intervalul de 2 - 8 zile de la ingerarea dozei letale. Timpul de acțiune al raticidelor variază în funcție de cantitatea de otravă consumată și de substanța activă.

Formulări și substanțe active

Raticidele se prezintă sub diferite forme, respectiv granule, pelete, pastă, cerat sau cuburi parafinate, de diferite dimensiuni și culori în funcție de producător. Acestea sunt produse prin amestecarea substanței active, care este și cea care omoară șoarecii, cu diferiți atractanți alimentari sau chimici, care să facă rozătoarele să le consume. Majoritatea produselor din România au la bază 4-5 substanțe active, toate foarte eficiente și cu efect letal asupra rozătoarelor, deci diferența de bază și eficacitatea produselor este dată de amestecul de atractanți din raticide, care fac produsul să fie consumat de șoareci sau șobolani. În unele cazuri, în zonele în care sunt prezente alte alimente cu atractivitate mare cu care sunt obișnuiți șoarecii, se poate să fie nevoie să se mai folosească și alți atractanți alimentari sau chimici suplimentar pentru a atrage rozătoarele să consume din otravă. Substanțele active de bază, care se găsesc în Raticidele avizate în România dar și în Uniunea Europeană sunt următoarele: Coumatetralyl, Brodifacoum, Bromodiolone, Difenacoum. În funcție de substanța activă, raticidele pot avea efect mai rapid sau ceva mai întârziat, strâns legat de doza letală.

În general, momelile au culoare roșie, albastră, galbenă, mov sau verde, dar culoarea raticidelor nu influențează eficiența, șoarecii neavând preferințe în funcție de colorit. Sunt făcute în mai multe culori pentru a face diferența între produsele unui producător.

Timpul de acțiune al raticidelor este mai mare, nu au efect pe loc, ci în 3-8 zile de la ingerarea cantității letale. Deoarece șoarecii și șobolanii sunt destul de inteligenți și precauți, nu mănâncă din prima o cantitate foarte mare dintr-un aliment nou, ci o "gustă" și dacă după o perioadă de timp nu pățesc nimic revin și mănâncă mai mult. În plus, aceștia comunică între ei, deci dacă efectul ar fi imediat ar exista riscul ca rozătoarele să nu consume cantitatea necesară pentru a le omorî sau nu vor mânca toți cei din colonie.

Dozare

Pentru șoareci în fiecare stație de intoxicare se plasează aproximativ 20-40 grame de raticid, în funcție de gradul de infestare și zona în care sunt plasate. Prima dată este recomandat să se verifice stațiile de intoxicare și consumul cam la 15-20 de zile, iar în funcție de acesta se poate repeta tratamentul la 1, 3 sau 6 luni, când se completează sau se înlocuiește raticidul. După cantitatea de raticid consumat din stația de intoxicare vă dați seama de gradul de infestare din zona respectivă, deci în unele stații se poate pune chiar o cantitate mai mare de 40 grame sau în altele mai mică. Dacă dintr-o zonă nu mănâncă deloc rozătoarele dintr-o stație de intoxicare, aceasta se mai poate muta, dar nu se recomandă îndepărtarea stațiilor de intoxicare total din acea zonă. Pe același principiu, în zonele în care consumul de raticide este mai mare puteți suplimenta și numărul stațiilor de intoxicare cu raticid.

Pentru rezultate mai bune, este recomandat ca în fiecare stație de intoxicare să fie plasate 2 raticide cu formulări diferite (pastă + pelete, pastă + blocuri cerate, blocuri cerate + pelete, etc), astfel șansele ca rozătoarele să prefere unul din ele sunt mai mari, deci efectul tratamentului este mai rapid.

Toate raticidele au în compoziția lor substanțe chimice care dau un gust amar momelii altor animale decât cele vizate (șoareci și șobolani), astfel încât să prevină consumul accidental de către om sau animalele de companie. Aceste substanțe sunt Bitrex sau Denatonium benzoate, dar în esență sunt aceleași produse chimice. Chiar și așa, trebuie evitată plasarea raticidelor prin zone în care sunt alte viețuitoare și trebuie folosite stații de intoxicare. Se poate ca un animal mai flămând să înghită direct momelile fără să le mestece sau să țină cont de gustul amar, astfel pot fi afectate și viețuitoarele nevizate. În aceste cazuri se va contacta de urgență medicul veterinar și i se va pune la dispoziție fișa de securitate în vederea stabilirii tratamentului necesar.

Este obligatoriu ca în timpul manipulării raticidelor să purtați mănuși de protecție, altfel șobolanii sau șoarecii pot să simtă mirosul grăsimii de pe mâini și nu vor mai mânca din raticide.

Raticide sub formă de pastă

Raticide sub formă de pastă, care sunt ambalate în plicuri de 10-15 grame pentru o utilizare și dozare mai ușoară. Este formularea cea mai utilizată de prădătorii DDD, având un raport calitate/preț foarte bun. Nu sunt ca o pastă efectivă, ci bucăți de momeală proaspătă cu densitate mai mare ambalate în pliculețe de hârtie biodegradabilă. Raticidul nu se va scoate din plicul de hârtie, șoarecii vor consuma otrava din el.

• Racumin Expert - care este o pastă mai uscată, deci mai rezistentă la umiditate.

• Vertox Pasta Bait - care este o pastă mai moale

• Rodex Pasta Bait - care este o pastă mai moale

• Brodifacoum Pastă Proaspată

Raticide sub formă de blocuri cerate

Blocuri cerate, folosite cu precădere în zone cu umiditate mai mare, în zonele cu mizerie, și prin locuri în care se mai aruncă raticidul fără a fi plasat în stații de intoxicare (EX: în canalizare, printre lemnele depozitate în exterior, în spații mai înguste, etc). Sunt uneori preferate de șoareci în defavoarea altor formulari datorită durabilității, fiind blocuri din care trebuie să roadă.

• Rodex Wax Block

Raticide sub formă de pelete

Raticide sub formă de pelete, care sunt formulate în bucăți mai mici, ideale pentru a fi băgate în galeriile șoarecilor sau în zone mai înguste în care nu se pot plasa raticidele sub formă de pastă sau blocuri cerate. Prețul raticidelor sub formă de pelete este în general mai mic decât al celor pasta sau blocuri, iar rezultatele sunt aceleași, deci pot fi soluția pentru un tratament de calitate cu costuri reduse. Dezavantajul formularii sub formă de pelete este că nu se pot plasa pe tijele stațiilor de intoxicare precum pasta sau cuburile cerate, deci momeala poate fi scoasă destul de ușor din stații și nu se poate urmări la fel de bine consumul.

• Vertox Pellet Pro

• Klerat Pellets

Raticide sub formă de grâușor sau grâu expandat

Raticidele sub formă de grâușor sau grâu expandat sunt obținute prin amestecarea grâului cu substanțele active, deci atractivitatea lor nu este la fel de mare ca și în cazul celorlalte formulari care au în compoziție un amestec de mai mulți atractanți. Nu sunt rezistente la umiditate, sunt greu de dozat și nu se pot fixa în stațiile de intoxicare, deci nu recomandăm această categorie de raticide datorită rezultatelor mai slabe. Este cea mai ieftină formulare a raticidelor dar în același timp nu este foarte eficientă, deci recomandăm ca și alternativă raticidele sub formă de pelete având un efect mult mai bun și de asemenea un preț scăzut.

Pe exterior nu se recomandă să se utilizeze capcane cu adeziv deoarece din cauza prafului, a umidității sau a temperaturilor scăzute sau ridicate eficacitatea acestora este scăzută sau chiar pierdută. În cazuri izolate, unde trebuie să se prindă șoarecii pe loc se pot folosi capcane mecanice sau capcane autoblocante, dar cu precădere în zone acoperite, semi închise, deci se vor folosi aceleași capcane ca la tratamentele de interior.

Tratamentul interior

Deoarece în cazul utilizării de raticide, rozătoarele mor după câteva zile, în interior se recomandă să se folosească capcane "cu captură imediată" care să prindă pe loc șoarecii, astfel încât leșurile lor să rămână în locuri controlate.

Capcane

Astfel, în interior se pot folosi capcane mecanice, capcane adezive sau capcane autoblocante. Pe aceste capcane se pune un atractant special pentru rozătoare sau chiar unele alimente cu miros mai puternic. Unele produse, cum ar fi plăcile adezive, au inclus în adeziv un atractant cu miros special, care face ca daunătorul să fie atras spre ea, dar pentru rezultate mai bune se recomandă să se folosească suplimentar și un alt atractant adițional.

Plasarea capcanelor

Capcanele se plasează pe traseul șoarecilor, să treacă pe lângă ele involuntar și să fie atrași de atractanții din compoziție ce au o rază de acoperire de câțiva metri. Trebuie montate pe lângă pereți, pe sub mobilier sau prin zonele mai ferite, astfel încât să nu fie vizibile sau deteriorate de alți factori externi. Șoarecii, în traseul lor, vor merge întotdeauna cu o parte a corpului lipită de un perete din motive de siguranță, astfel e recomandat și ca acestea să fie montate pe la colțurile peretilor, prin zone mai înguste, sau în apropierea alimentelor din care au consumat.

Numărul de capcane plasate într-o încăpere și tipul acestora se stabilește în funcție de gradul de infestare, de suprafața și de locurile prin care pot să umble sau să se ascundă șoarecii.

Nu se recomandă niciodată să se facă un tratament doar în interior, fiind necesară întotdeauna căutarea sursei și a zonei de unde au apărut rozătoarele. Altfel, dacă tratamentul se face doar în interior, efectul va fi doar de moment, cu șanse mari ca pe viitor să reapară aceeași problemă.

EX: Dacă un șoarece intră într-un apartament, șansele ca în subsolul blocului să fie probleme sunt foarte mari, astfel trebuie intervenit și acolo și trebuie căutat locul prin care a intrat în casă pentru a fi blocat. Toate capcanele au același scop, de a prinde șoarecii pe loc, doar diferă în funcție de modul în care îi prind, în funcție de materiale, dimensiuni sau atractanți.

Capcane cu adeziv

Capcanele cu adeziv sunt foi din carton sau tavite din plastic cu adeziv pe ele, ce au inclus un atractant cu miros special ce face ca șoarecii să le considere o sursă de hrană, să vină la ele și să se lipească pe suprafața lipicioasă. În funcție de mărimea capcanei și stratul de adeziv, acestea pot fi pentru șoareci sau pentru șobolani. O capcană de șobolani va putea prinde și un șoarece, dar o capcană pentru șoareci nu va putea captura și un șobolan deoarece stratul de adeziv este prea subțire, deci șobolanul nu va rămâne lipit pe capcană sau va fugi cu ea lipită de corp. Capcanele cu adeziv sunt de unică folosință, după ce au prins un șoarece pe ele trebuie aruncate sau neutralizate conform normelor în vigoare.

Acestea sunt cele mai utilizate capcane de prestatorii DDD deoarece montarea este foarte rapidă, nu necesită armare sau verificare constantă, fiind ideale pentru tratamentele de întreținere sau de prevenție. Prețul redus al capcanelor cu adeziv permite plasarea unui număr mai mare într-un spațiu, astfel rezultatele sunt mai rapide și sigure. Nu trebuie plasate în zone cu praf sau umiditate ridicată deoarece în aceste condiții suprafața adezivă se va deteriora și capcana nu va mai fi eficientă. De asemenea, nu se recomandă utilizarea capcanelor adezive în zone cu temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate unde adezivul se va înmuia sau se va întări. Unde este posibil se recomandă utilizarea capcanelor adezive în stațiile de carton sau din plastic ondulat stratificat, astfel vor fi protejate de factorii menționați mai sus și vor rezista pe perioade mai lungi de timp. În plus, prin utilizarea capcanelor în stațiile de intoxicare prinderea este mai sigură, existând șanse mult mai mici ca rozătoarele să scape de pe ele.

În cazul plasării unei capcane cu adeziv pentru șoareci întinsă direct pe jos, daunătorul va fi atras de aceasta, se poate lipi doar cu piciorul din față, se zbate și astfel scapă. În cazul utilizării în combinație cu stația de intoxicare, în momentul în care se agită și se va prinde chiar mai bine pe adeziv, având spațiul și locul de manevră limitat. Ținând cont de acest lucru, majoritatea capcanelor pe suport de carton au o formă plană, cu linii hasurate pentru a se putea împături ca o "casuță", deci dacă sunt plasate în felul acesta nu mai este nevoie să fie puse în stații de intoxicare. Capcanele cu adeziv în tavita din plastic care nu se pot împături au stratul de adeziv mai gros și sunt mai grele, astfel încât să nu poată să fugă șoarecii cu ele.

Capcane adezive pentru șoareci:

• CatchMaster 150 MB

• CatchMaster 72MB

• Ghilotina T25.5 Duke

• CatchMaster 72TC

• CatchMaster 96M

• Trapper Max

• Stick-Em 122

Capcane mecanice

Capcanele mecanice sunt dispozitive care omoră pe loc șoarecii, rupându-le gâtul în momentul declanșării. Se folosesc împreună cu un atractant special pentru șoareci și șobolani sau cu unele alimente cu miros mai puternic, care să atragă rozătoarele. Aceste capcane sunt mai sigure decât cele adezive, de pe care rozătoarele mai pot scăpa, omorând daunătorii pe loc. Totuși, sunt și mai costisitoare, astfel că utilizarea exclusivă a capcanelor mecanice în cazul unui contract nu este fiabilă și rentabilă.

Trebuie plasate în zone ferite, astfel încât să nu fie dezarmate de alte animale sau oameni în momentul în care trec prin apropierea lor. Dacă o capcană este dezarmată accidental din cauza unor factori externi sau chiar de un șoarece care a trecut prin zonă și nu s-a prins, va fi anulată, deci acest tip de capcane necesită verificare constantă. Se amplasează în zone mai ascunse, înguste, unde să nu fie văzute, deci sunt mai greu de folosit în tratamentele de zi cu zi.

Se utilizează în general în cazurile în care sunt semnalate probleme într-un spațiu și capcanele adezive nu fac față, sau spațiul nu permite utilizarea de capcane adezive din cauza umidității sau prafului. Se pot folosi în tavanul fals al unui birou, într-un depozit mai murdar, într-o bucătărie de restaurant în care se spală podeaua în fiecare seară cu furtunul cu apă, într-un depozit frigorific sau în alte spații asemănătoare.

Spre deosebire de capcanele adezive, capcanele mecanice sunt reutilizabile, deci după capturarea daunătorilor trebuie doar spălate și igienizate și se pot folosi din nou. Trebuie înregistrate locurile în care s-au pus și cantitățile pentru a le putea prelua după ce problema s-a rezolvat. O capcană mecanică pentru șoareci va prinde doar șoareci, puterea ei fiind prea mică pentru a omorî un șobolan, și o capcană mecanică de șobolani va prinde doar șobolani, deoarece șoarecii sunt mult mai ușori și nu au greutatea necesară pentru a acționa clapeta de declanșare.

Capcane mecanice pentru șoareci:

• Trapper Mini-Rex

• Victor Power Kill M142

• Gorilla Mouse Trap

• CatchMaster Snap 605P

• Frowein, capcană șoareci

• Jawz Depot

• Jawz 409

Capcane autoblocante

Capcanele autoblocante sunt dispozitive în care șoarecii sunt blocați fără a-i omorî. Sunt capcane mai sigure, cu șanse foarte mici ca daunătorii să scape din acestea, dar în același timp au și un cost mai mare. De aceea, se folosesc cu precădere în cazul contractelor cu tratamente repetate, unde se pot amortiza în timp. Acestea se pot utiliza pe perioade mai lungi de timp, fiind necesară doar verificare și curățare.

Capcanele autoblocante pentru șoareci sunt de dimensiunea unei cărți, cu două intrări laterale prevăzute cu o rampă. În momentul în care șoarecii calcă pe rampă, aceasta se lasă în jos, după care revine la poziția inițială, blocând astfel daunătorii în interior.

Recomandăm utilizarea capcanelor autoblocante pentru șoareci în spațiile unde gradul de infestare este destul de mare, fiind foarte eficiente și rentabile datorită capturii multiple (se pot prinde chiar și 10 șoareci într-o capcană). La fel ca și capcanele mecanice, se pot reutiliza după ce sunt spălate și igienizate. Pentru un control mai bun, în capcanele autoblocante se poate pune o placă adezivă pe care se vor lipi șoarecii odată trecuți de rampă. Astfel, veți scăpa mai ușor de captură, aruncând direct placa adezivă.

Se utilizează împreună cu un atractant special pentru șoareci, cu alimente cu miros mai puternic sau chiar cu raticid pe post de atractant, deoarece în acest caz, chiar dacă șoarecii vor mânca din otravă, vor rămâne și vor muri în interiorul capcanei.

• CatchMaster 612 Multi-Catch

• Ghilotina T300 Ambush

• CatchMaster 611 Twin Catch, mai înaltă pentru a se putea plasa și o capcană mecanică în interiorul ei

Capcane electronice pentru șoareci

În tratamentele de interior, se mai pot folosi și capcane electronice, dar acestea au o utilizare limitată în acțiunile prestatorilor de DDD, fiind concepute mai mult pentru persoane fizice. Acestea au integrat un circuit electric în interior, cu o placă metalică ce curentează șoarecii în momentul în care calcă pe ea. Se pot utiliza în locuri curate, fără umiditate, închise și sigure.

Nu au atractant inclus, deci trebuie folosit un atractant alimentar sau unul special pentru șoareci. Au un preț mult mai mare față de celelalte tipuri de capcane, deci nu sunt foarte utilizate de firmele de deratizare. Se pot utiliza la contracte încheiate pe o perioadă mai lungă, unde se pot amortiza în timp, dar chiar și așa trebuie verificate și curățate constant pentru a avea rezultate cu ele, deci tot generează costuri suplimentare.

Se pot utiliza în spații mai selecte, cum ar fi hoteluri, apartamente, case de lux, restaurante, unde se pune accent și pe aspectul vizual pe lângă rezolvarea problemei.

• Victor Electronic M250S

• Victor MultiKill M260

Atractanți

Atractanții pentru șoareci și șobolani sunt utilizați împreună cu toate tipurile de capcane, plasându-se o cantitate mică pe fiecare capcană astfel încât rozătoarele să fie atrase și capturate în acestea. În unele cazuri, în funcție de zona în care se plasează capcanele, se poate ca șoarecii să nu fie atrași de mirosul capcanei adezive sau de mirosul alimentelor, astfel atractanții profesionali măresc șansele de reușită.

Folosirea atractanților profesionali nu asigură 100% atragerea rozătoarelor către capcană, dar cu siguranță oferă un avantaj și sunt șanse mult mai mari ca șoarecii să se ducă la capcană când trec prin zona ei. Atractanții pot fi lichizi sub formă de spray, sub formă de capsule cauciucate sau pastă, cu arome diferite, foarte intense și atrăgătoare.

Buffet Spray disponibil cu 4 arome:

• Aniseed

• Arahide

• Ciocolată

• Curry

Capsule cauciucate Nara sau Buffet Cone:

• Nara Lure Vanilla

• Nara Lure Fish

Sub formă de pastă Provoke sau Ghilotina T30:

• Ghilotina T30 Atractant Rozătoare

• Bell Labs Atractant Provoke

Atractanții se pot utiliza și în stațiile de intoxicare prin aplicare directă pe raticide sau plasarea lor lângă momeală pentru a le face mai atractive. În unele cazuri, unde șoarecii au surse de hrană sigure la discreție, se poate să nu fie atrași de raticide, deci puteți folosi atractanți pentru rezultate mai bune. Cu atractanții sub formă de spray se poate face un traseu pe circuitul lor sau se poate aplica de jur-împrejurul stației pentru a fi atrași cât mai repede spre aceasta.

Deși raticidele nu sunt recomandate pentru tratamentele de interior, există cazuri în care se pot utiliza și în spații închise. Ele pot fi folosite doar acolo unde nu există riscul ca șoarecii morți să rămână în spații ascunse sau momeala să contamineze unele produse din zona tratată. Acestea pot fi utilizate în depozite industriale, fabrici sau subsoluri, acestea din urmă fiind și cele mai uzate tratamente de deratizare de interior în care se folosesc raticide. Nu se pot utiliza momelile raticide în depozitele de alimente, zonele în care tranzitează alimentele sau se produc acestea.

În activitatea unei firme de DDD vor fi constant cereri pentru tratamente de deratizare în subsolurile de bloc. La aceste intervenții se poate folosi raticid în interior, majoritatea subsolurilor fiind murdare, cu umiditate mare și fără locuri ascunse pe unde pot să rămână lesurile șoarecilor morți. Totuși, dacă sunt subsoluri curate, în care sunt și boxe ale locatarilor în care se pot ține alimente sau alte produse perisabile, nu este recomandat să se utilizeze raticide, se vor folosi capcane autoblocate și capcane cu adeziv.

În cazul în care se folosesc momeli raticide, acestea nu trebuie puse direct pe jos, umiditatea și praful din subsoluri reducând atractivitatea și eficiența lor, se vor pune în stații de intoxicare din carton sau plastic ondulat stratificat în cazul în care nu ajung pisici sau câini în interior, sau stații de intoxicare din plastic în cazul în care sunt animale în subsol. În acest fel se va avea un control asupra raticidelor plasate și se vor putea verifica periodic pentru monitorizarea gradului de infestare.

Dacă se găsesc spații prin care pot să ajungă șoarecii din exterior, din canalizare sau de pe la subsolurile conexe, se va încerca închiderea acestora cu ciment, plase metalice sau repelentul Mouse Stop. În cazul în care anumite zone nu se pot închide și se știe că pe acolo intră constant șoarecii în interior, se poate folosi spuma Racumin Foam. Aceasta se aplică direct din tub, pe lângă tevile de gaze, de termoficare sau traseele șoarecilor. Când vor trece prin spuma raticidă, se va prinde pe blana lor, iar în momentul în care își vor face igiena vor ingera din produs și astfel vor fi afectați. Produsul Racumin Foam are o concentrație mult mai mare de substanță activă față de momelile raticide clasice, deci trebuie folosit cu atenție, doar în zone sigure, unde nu ajung oamenii neavizați sau alte animale.

Raticidul Racumin Foam se poate pune și în stațiile de intoxicare atât pe interior cât și pe exterior, astfel încât daunătorii să treacă prin spumă în momentul în care se duc să mănânce din raticid. În acest fel efectul este mai rapid și mai sigur, dar trebuie utilizat cu atenție sporită și semnalizat ca avertizare de siguranță prezența produsului în stație. Datorită concentrației mari de substanță activă și periculozității, nu este un produs care se poate utiliza în orice situație, trebuie folosit cu responsabilitate doar în locurile fără risc.

Tratamentul altor spații

În anumite situații, pe lângă invadarea spațiilor, șoarecii pot să ajungă să-și facă cuiburile și în mașinile parcate în subsoluri sau în fața blocului. De obicei, ajung în zona motorului, căutând un loc călduros unde să-și facă cuibul pe timpul sezonului rece, dar sunt cazuri în care ajung chiar și în zona pasagerilor, mai ales dacă în mașină se lasă alimente sau rămân resturi de la ceea ce se consumă (chipsuri, alune, firimituri de pâine, etc).

În acest caz, se vor folosi capcane mecanice sau capcane autoblocante, nu se vor folosi raticide datorită efectului întârziat și nici capcane cu adeziv pentru că se poate întări suprafața lipicioasă datorită temperaturilor scăzute. Capcanele se vor plasa armate, cu atractant, în zona motorului cât mașina este parcata, iar când se va folosi, se vor scoate de către beneficiar, altfel există riscul dezarmării sau pierderii lor în mers.

Trebuie intervenit cât se poate de repede în aceste cazuri deoarece pot roade circuitele electrice, furtunele din cauciuc sau alte piese componente din plastic, deci dacă nu sunt prinși în timp, pot crea pagube materiale importante.

Alte situații sau solicitări mai speciale în cazul tratamentelor de interior sunt cele în care șoarecii umblă prin tavanul fals sau prin izolația pereților. Pe lângă daunele structurilor de rezistență sau a izolației, în aceste cazuri sunt deranjanți datorită zgomotelor făcute, mai ales pe timpul nopții când sunt activi. Se pot auzi când se deplasează sau când rod din diferite materiale, și deși în mod normal nu sunt niște sunete foarte puternice, în liniștea nopții sunt sesizabile.

Atunci când ajung în pereții falși, este foarte important să se caute locul prin care au ajuns în aceștia. De cele mai multe ori sunt găuri sau crăpături care duc în exterior, spre pod sau într-o zonă în care au acces mai ușor. Se vor plasa capcane mecanice, adezive sau autoblocante în zona respectivă cu un atractant cât mai puternic, chiar și cu o combinație de atractant, atât solizi cât și sub formă de spray. Dacă nu au surse de hrană în pereții falși, cu siguranță vor ieși în căutare de hrană în anumite momente ale zilei, deci vor ieși prin aceleași locuri prin care au și intrat.

Dacă se vor închide direct găurile prin care au ajuns în interior fără a fi prinși șoarecii din interior, aceștia vor muri în pereții falși, vor intra în putrefacție și vor mirosi. În cazul în care locurile prin care au intrat în casă nu se pot găsi, fiind de la vecini sau prin zone în care nu aveți acces, trebuie făcută o gură de vizitare în tavan sau perete, cât mai aproape de locul în care se aud zgomotele și plasarea capcanelor pe acolo. Dar în această situație se va rezolva doar problema punctual, există șanse să reapară, deci neapărat trebuie făcut tratamentul și pe exterior.

În cazul în care șoarecii mor în pereții falși sau în alte zone, intră în putrefacție și încep să miroasă, se poate utiliza produsul Odor Remover Bag, care este special conceput pentru absorbția și eliminarea mirosurilor neplăcute.

În comerț sau magazine generale, care nu sunt de profil, se găsesc și diverse variante de aparate cu ultrasunete sau produse repelente pentru șoareci ce acționează prin miros. În majoritatea cazurilor acestea nu au rezultate, șoarecii obișnuindu-se cu sunetele în timp și mirosurile ce îi deranjează, deci aceste soluții nu sunt recomandate pentru prestatorii de servicii DDD.

Echipament de protecție

Produsele utilizate în tratamentele de deratizare nu sunt produse toxice sau iritante, deci nu este nevoie de un echipament de protecție complet în cazul acestor intervenții. Se pot utiliza doar mănuși de protecție antichimică, fiind singura parte a corpului care intră în contact cu produsele folosite, dar pentru imagine și siguranța față de alți factori se poate folosi și un combinezon antichimic sau o salopetă cu bluză personalizată. În acest fel, operatorul se va putea distinge de oamenii care sunt în zona în timpul tratamentului ca persoană avizată.

În cazul utilizării produsului Racumin Foam, datorită concentrației mari de substanță activă și a tipului de aplicare, trebuie să se utilizeze întotdeauna echipamentul de protecție complet, respectiv mănuși, combinezon și mască cu filtre.