Lecții de Pest Control
Cum scăpăm de furnici
Cum scăpăm de furnici
Identificarea furnicilor, reproducerea acestora și mediul de viață
Furnicile sunt insecte ce aparțin familiei Formicidae, familie din care fac parte și viespile și albinele, și se pot întâlni atât în interior, cât și la exterior. Deși nu zboară și au caracteristici diferite, în timp furnicile au evoluat din strămoși similari viespilor și s-au adaptat și diversificat odată cu creșterea numărului de plante cu flori.
Furnicile sunt întâlnite pe toate continentele de pe Terra, singurele locuri în care nu s-a descoperit prezența lor fiind zonele cu temperaturi foarte scăzute, respectiv Antarctica și unele insule îndepărtate neprielnice. În total există peste 12.500 de specii de furnici clasificate, cu medii și stiluri de viață adaptate în funcție de zona în care trăiesc.
Identificarea furnicilor
În România trăiesc aproximativ 100 de specii de furnici răspândite pe tot teritoriul țării. Numărul lor exact nu se știe deoarece biologii și entomologii continuă să studieze și să identifice constant noi specii sau subspecii, răspândirea și diversificarea lor fiind legate direct de schimbările climatice și de dezvoltarea turismului și a transporturilor.
Cele mai răspândite și importante specii de furnici din România sunt:
Furnica neagră (Lasius niger): Aceasta este o furnică comună în România și în Europa în general. Furnica neagră formează colonii numeroase și este cunoscută pentru construcția de cuiburi în pământ sau sub pietre.
Furnica de grădină (Lasius flavus): Această specie este similară cu furnica neagră, dar este adesea asociată cu mediul rural și poate fi găsită în grădini și câmpuri. Este cunoscută pentru construcția de cuiburi în sol.
Furnica leu (Messor structor): Această specie este cunoscută pentru colectarea și depozitarea semințelor în cuiburile lor, unde le mănâncă ulterior. Furnica leu este mai frecventă în regiunile calde și uscate, câmpiile cu recolte fiind locul de unde își poate procura hrană.
Furnica lemnului (Formica rufa): Furnica lemnului este cea mai întâlnită specie de furnică din Europa și este cunoscută pentru construcția de cuiburi mari în pădurile de conifere.
Furnica roșie de grădină (Myrmica rubra): Această specie de furnică trăiește în păduri și zonele de grădină și poate forma colonii numeroase. Furnica roșie de grădină are o înțepătură ușoară și poate fi agresivă în apărarea teritoriului său.
Furnica argintie (Formica cinerea): Această specie este numită după culoarea sa argintie și este obișnuită în păduri și pe dealurile din România.
Alte specii de menționat, mai răspândite în lume, dar cu prezență mai redusă în țara noastră, ar fi furnica faraon (Monomorium pharaonis), furnica fantoma (Tapinoma melanocephalum), furnica argentiniana (Linepithema humile), furnica neagră din acoperiș (Tetramorium caespitum) și furnica mare de lemn (Camponotus herculeanus).
Unele specii pot fi destul de deranjate și dăunătoare datorită modului lor de viață, distrugând culturile și chiar ecosistemele locale, înțepând oamenii când își apără cuibul sau colonia, contaminând sau distrugând alimentele sau chiar afectând structurile clădirilor din lemn prin crearea cuiburilor în grinzi și pereți. Cu toate acestea, multe specii de furnici au un rol benefic în ecosisteme, pot contribui la dezintegrarea materialelor organice, la diseminarea semințelor și chiar la controlul altor dăunători.
Anatomie
Furnicile sunt insecte sociale, ceea ce înseamnă că trăiesc și lucrează în colonii structurate unde diferiți indivizi au roluri bine definite. Sunt ușor de recunoscut datorită corpului segmentat, format din cap, torace și abdomen, care se continuă cu șase picioare lungi și subțiri ce le ajută să se deplaseze cu ușurință pe orice suprafețe.
Pe cap au două antene alungite, care joacă un rol esențial în viața lor, având multiple funcții importante ce le oferă:
Simțul mirosului: Antenele furnicilor sunt foarte sensibile la substanțele chimice și compușii chimici din mediu. Acestea sunt utilizate pentru detectarea mirosurilor, cum ar fi mirosul hranei, mirosurile emise de alte furnici sau feromonii acestora.
Simțul gustului: Antenele furnicilor sunt și organe de gust și pot evalua alimentele sau alte obiecte prin intermediul receptorilor de pe acestea. Astfel determină dacă o sursă de hrană este potrivită pentru consum sau nu.
Comunicarea: Furnicile folosesc antenele pentru a comunica între ele și pentru a coordona activitățile în cadrul coloniei. Isi pot atinge antenele între ele pentru a transfera informații sau pentru a semnala pericole, cum ar fi prezența unui posibil inamic.
Simțul atingerii: Antenele furnicilor sunt sensibile la atingere și pot detecta obstacole sau schimbări ale mediului.
Sistem de navigare: Furnicile pot folosi antenele pentru a percepe mișcările și orientarea lor în mediul înconjurător. Aceasta le ajută să se deplaseze și să-și găsească drumul înapoi la cuib sau la sursa de hrană.
Comunicarea furnicilor este specială și adaptată în timp pentru a le ușura viața în colonie. Acestea eliberează feromoni în mediul lor prin glande specifice sau prin intermediul secrețiilor corporale pentru a marca trasee către sursa de hrană sau a ghida membrii coloniei către diferite locuri, pentru a da semnale de alarmă atunci când colonia este în pericol sau chiar pentru a recunoaște membrii propriei colonii și a distinge intruși.
Furnicile au o dietă variată, iar alimentația lor depinde de specie și de mediul în care trăiesc. Cu toate acestea, în general, furnicile se hrănesc cu următoarele tipuri de alimente:
Zahăr și carbohidrați: Consumă zahăr, nectar, miere și alte surse de carbohidrați. Ele pot obține aceste resurse din flori, plante, secrețiile insectelor sau chiar din alimente consumate și depozitate necorespunzător de oameni.
Proteine: Au nevoie de proteine pentru a crește larvele și pentru a menține colonia. Proteinele pot proveni din insecte moarte, cadavre de alte organisme sau chiar din alte furnici.
Grăsimi: Consumă grăsimi și uleiuri din surse precum semințe, fructe sau corpuri de insecte.
Lichide: Au nevoie de apă pentru a supraviețui și pot obține apă din surse naturale sau din alte surse umane, cum ar fi picături de apă pe chiuvetă sau băuturi rămase nesigilate.
Furnicile pătrund în interior în căutare de hrană sau în căutare de adăpost prin crăpături și fisuri, pe lângă ferestrele sau ușile neetanșate, pe lângă conductele de apă și canalizare sau chiar pot fi aduse de oameni în bagaje sau cumpărături. Odată ajunse în interior, caută locurile ascunse în care se pot dezvolta și ies doar în căutare de hrană. Astfel, pentru a preveni infestarea în interior, curățenia este foarte importantă, mai ales în bucătărie sau în zonele în care se țin alimentele.
Mediul de viață
Furnicile trăiesc în colonii organizate, care pot varia de la câteva zeci de indivizi până la milioane în funcție de specie și de zona în care trăiesc. Fiecare colonie are o structură ierarhică, cu diferite clase de furnici care îndeplinesc funcții specifice, după cum urmează:
Regina: În general, fiecare colonie are o singură regină principală, care este responsabilă de reproducerea și multiplicarea speciei. Dacă colonia este mare, pot exista mai multe regine active și unele regine secundare. Aceasta este cea mai mare și cea mai distinctă furnică din colonie, putând fi ușor recunoscută. Poate fi de câteva ori mai mare decât restul furnicilor și are un abdomen umflat, proeminent. Are o mobilitate redusă, nu iese în căutare de hrană și nu desfășoară alte activități, fiind protejată și hrănită de muncitori. La anumite specii are dezvoltate aripi care o ajută să se deplaseze, dar doar în scop de reproducere. Aceasta își face cuibul în locul cel mai protejat din colonie, în centrul ei de cele mai multe ori, într-o zonă subterană sau într-o scobitură adâncă dintr-un lemn, unde își petrece majoritatea timpului. Regina are rolul principal de a pune ouă pentru a menține și a crește populația coloniei. Ea este specializată în reproducere și depune ouăle care vor deveni larve și, ulterior, furnici adulte.
Furnicile muncitoare: Muncitoarele reprezintă majoritatea furnicilor din colonie și sunt responsabile de colectarea hranei, de îngrijirea larvelor și de menținerea coloniei. Acestea au un rol esențial în viața coloniei și îndeplinesc o serie de activități de bază care asigură supraviețuirea și prosperitatea acesteia. Ele ies în căutare de hrană pentru care pot parcurge distanțe foarte mari, iau bucăți din alimente și le duc înapoi în cuib pentru a se hrăni întreaga colonie. În cazul reginei, chiar o hrănesc cu alimente pre-digerate pentru ca aceasta să nu se deplaseze sau să își consume energia. De asemenea, ele hrănesc și larvele coloniei și se asigură că acestea sunt în siguranță. Tot furnicile muncitoare sunt responsabile de construcția și întreținerea cuibului, indiferent dacă acesta este subteran, în lemn sau are altă structură în funcție de mediul în care trăiesc. Pe lângă construcția cuibului, muncitoarele se ocupă și de curățarea acestuia și gestionarea deșeurilor, eliminând resturile de alimente, materiile care au ajuns întâmplător în cuib și fecalele și resturile de la larve. O parte din furnicile muncitoare sunt adaptate pentru protecția coloniei, având rol de "soldați". Nu sunt o categorie distinctă din colonie, ci sunt o subcategorie a furnicilor muncitoare, care adesea au caracteristici puțin diferite. Pot avea mandibule mai mari și mai puternice, care pot fi folosite pentru a lupta împotriva inamicilor, cum ar fi alte insecte sau animale de dimensiuni mai mici.
Masculii: Principalul rol al masculilor furnicilor este acela de a se împerechea cu reginele în cadrul zborului nupțial, când masculii și reginele din colonii diferite se întâlnesc pentru prima dată. Zborul nupțial este o parte esențială a ciclului de reproducere al furnicilor, prin care masculii contribuie la crearea ouălor care vor dezvolta viitoarele regine și muncitori. După împerecherea cu reginele, majoritatea masculilor mor sau au o durată de viață foarte scurtă în funcție de specie, de doar câteva zile sau săptămâni. Masculii se luptă pentru a ajunge la regine și pentru a-și asigura șansa de a se împerechea, și această competiție poate fi intensă, iar numărul mare de masculi și regine care zboară poate contribui la succesul reproducător al coloniei.
Larve: Larvele reprezintă stadiul de dezvoltare intermediar între ou și adult. Ele sunt hrănite și îngrijite de muncitoare cu hrană pre-digerată.
Furnicile sunt un exemplu remarcabil de societate structurată, cu diviziuni clare de muncă și o cooperare eficientă în interiorul coloniilor. Fiecare specie de furnică poate avea comportamente specifice, dar principiile de bază ale organizării sociale sunt comune majorității furnicilor.
Reproducerea
Într-o colonie de furnici, regina sau reginele principale sunt cele responsabile de depunerea ouălor și de menținerea populației. Cu toate acestea, la anumite specii de furnici, există și regine secundare mai tinere, care sunt adesea fiice ale reginei principale și sunt menținute în colonie ca asigurare împotriva pierderii reginei principale. În cazul în care regina principală moare sau colonia devine prea mare, aceste regine secundare pot prelua rolul de reproducere și pot începe să depună ouă pentru a menține sau dezvolta o nouă colonie.
Împerecherea furnicilor se face în cadrul zborului nupțial, atunci când masculii și reginele zboară și se întâlnesc în aer pentru a se împerechea. Acest zbor nupțial este un eveniment specific în ciclul de reproducere al furnicilor și reprezintă principala oportunitate pentru împerechere. Zborul nupțial al furnicilor se desfășoară după cum urmează:
Formarea aripilor: Înainte de zborul nupțial, masculii furnicilor dezvoltă aripi, care sunt adesea mai mari în comparație cu restul corpului lor. Aceste aripi se dezvoltă într-un stadiu tânăr și sunt folosite exclusiv pentru zborul nupțial.
Așteptarea momentului potrivit: Zborul nupțial al furnicilor este adesea declanșat de condiții meteo favorabile, cum ar fi temperaturi ridicate, umiditate scăzută și absența ploii. Colonii întregi de furnici pot avea simultan zboruri nupțiale.
Decolarea: Masculii furnicilor și reginele care intenționează să se împerecheze ies din colonie și se adună la suprafață. Masculii se ridică în aer, dar la mica propiere de sol, folosindu-și aripile, în căutarea reginelor pregătite pentru împerechere.
Împerecherea în zbor: Când masculii găsesc reginele, au loc împerecheri în aer. Fertilizarea are loc în acest moment, iar după împerechere reginele devin fertile și pregătite pentru a depune ouă ulterior.
Aterizarea: După împerechere, masculii mor, iar reginele revin la sol. Aripile masculilor sunt, de obicei, abandonate sau sfâșiate după zbor, deoarece nu mai au nevoie de ele.
Începutul unei noi colonii: Reginele fecundate care aterizează încep să caute un loc potrivit pentru a-și înființa o nouă colonie. Odată găsit locul potrivit, regina depune ouă, din care se vor dezvolta noi generații ce vor coloniza cuibul.
Primele larve: Până la apariția primelor generații de furnici muncitoare, regina hrănește larvele ieșite din ouă cu alimente regurgitate. Aceasta poate include substanțe nutritive stocate în corpul ei și hrana colectată de la sol. După dezvoltarea totală a primelor larve, apar și furnicile muncitoare care vor prelua hrănirea următoarelor generații și se vor ocupa de construcția cuibului.
În etapele inițiale, colonia poate fi destul de mică, iar muncitorii vor lucra pentru a asigura creșterea și supraviețuirea ei. Regina va continua să depună ouă, iar muncitorii vor avea grijă de ele și, în același timp, vor construi musuroiul care va crește în dimensiune odată cu numărul de insecte dezvoltate.
Numărul de zboruri nupțiale pe parcursul unui an poate varia considerabil în funcție de specie, climat și factori locali. Cu toate acestea, în general, majoritatea speciilor de furnici au zboruri nupțiale sezoniere, care pot avea loc o dată sau de 2-3 ori pe an.
Durata de viață a furnicilor variază în funcție de specie și de tipul individului din colonie. Regina are durata de viață cea mai lungă, putând ajunge și la 10 ani sau chiar mai mult, în funcție de mediul și zona. Muncitorii au o durată de viață ceva mai mică, de la câteva luni până la câțiva ani, în funcție de specie, dar au și mai multe șanse să fie omorâți de factori externi, fiind cei care ies în căutare de hrană și în explorare. Subspecia specializată în apărarea coloniei, respectiv soldații, au o viață și mai scurtă, de câteva săptămâni până la câteva luni. Masculii au o durată de viață redusă, murind la scurt timp după zborul nupțial și împerechere, fiind adaptați special doar pentru reproducere.
Tratamentul de dezinsecție împotriva furnicilor
Tratamentele împotriva furnicilor se împart în două categorii, respectiv în tratamente de interior și tratamente de exterior. În funcție de metoda aplicată împotriva furnicilor se pot face tratamente cu insecticide de contact, cu geluri insecticide de tip momeală (RB) sau insecticide sub formă de pulbere.
Tratamentul exterior
În exterior, furnicile pot să apară prin vegetație, prin grădini sau solarii, pe la bordura cimentată din jurul casei, prin trunchiurile copacilor, prin rosturile pavalelor sau orice altă zonă în care pot să se ascundă. Întotdeauna musuroiul va fi ascuns, și la suprafață vor apărea doar furnicile muncitoare care ies în căutare de hrană. Astfel, de cele mai multe ori tratamentul este unul mai complex și trebuie făcut astfel încât să se distrugă și cuibul.
În majoritatea cazurilor pe exterior, furnicile nu sunt daunătoare, ci pot fi doar deranjante prin prezența lor în diferite locuri sau când își fac cuiburile prin culturi sau gazon. Pe exterior, acestea fac parte din ecosistem și aduc beneficii semnificative mediului și oamenilor recicland materiale organice cum ar fi frunzele sau insectele moarte, sau chiar deșeurile organice de pe sol. În plus, prin galeriile și tunelurile făcute în pământ, aerisesc solul și astfel favorizează creșterea plantelor și a altor organisme.
Astfel, tratamentele în exterior împotriva furnicilor nu sunt foarte solicitate, ci doar izolate, atunci când au ajuns să facă musuroaie foarte mari, sunt prin zone în care daunează vizual, sau apar într-o bucătărie de vară sau un loc exterior unde se depozitează mâncarea și au contaminat-o.
Insecticide
Prin vegetație, tratamentele se fac la fel ca pentru orice insectă țărătoare care trăiește în exterior, aplicându-se soluția de lucru cu pompă sau cu atomizorul, la nivelul solului, pe tufe și pe pereții din jurul spațiului până la aproximativ 1 metru înălțime. În acest fel se vor omorî furnicile active, care sunt în afara musuroiului. Nu se vor distruge cuiburile în totalitate, dar de multe ori scopul acestor tratamente este de a reduce și ține sub control gradul de infestare. Nu sunt cerute direct tratamentele specifice pentru furnici deoarece acestea intră la pachet și sunt omorâte în momentul în care se fac intervențiile pentru alți dăunători mai periculoși, cum ar fi căpușele, puricii sau țânțarii.
În aceste cazuri se recomandă utilizarea insecticidelor de șoc specifice tratamentelor de exterior pentru insecte țărătoare, cum ar fi Emulsiile Concentrate sau Emulsiile în Dispersii apoase. Pe exterior, efectul insecticidelor de contact este diminuat de condițiile meteo nefavorabile, de umiditate sau de razele puternice ale soarelui, astfel se va pune accentul pe tratamente cu efect de șoc care să aibă un randament cât mai mare în primele 24-48 de ore. Furnicile nu sunt foarte rezistente la acțiunea insecticidelor și vor muri destul de ușor chiar și la concentrații de lucru mai scăzute, deci nu este nevoie să se utilizeze concentrația de combatere, ci cea minimă din documentația produsului.
Insecticide cu efect de șoc recomandate
i14 Cytrol - în concentrație de 0.5 - 1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5 - 1%
Solfac Trio EC 140 NF - în concentrație de 0.4-0.8%
Solfac Combi Maxx - în concentrație de 0.4-0.8%
Cytrol Forte WP - cu o doză de 10 grame la 5 litri de apă, cu formulare WP dar cu o concentrație mare de substanță activă care îi oferă efect de șoc puternic.
Puverizatoare
Atomizoare
Aplicarea prin nebulizare sau termonebulizare nu se recomandă în cazul furnicilor, deoarece acestea stau pe și în sol, deci soluția de lucru trebuie să se așeze pe suprafețe, nu să se ridice și să stea cât mai mult timp în aer. Se poate face un tratament prin nebulizare zonal, pe un musuroi mai mare, cu multe galerii, care nu se poate distruge. Prin aplicarea soluției prin nebulizare direct pe el, particula va pătrunde mai bine prin acesta, dar va avea doar un efect de moment, cu randament destul de scăzut. În acest caz, tot gelul insecticid va avea rezultate mai bune.
Insecticide gel
Atunci când trebuie intervenit direct asupra unui musuroi sau pe o suprafață restrânsă în care se găsesc mai multe furnici pe lângă tratamentul prin pulverizare, trebuie folosite și insecticide sub formă de gel sau pulbere insecticidă. Tratamentul prin pulverizare se poate face pe toată suprafața pe care se observă furnicile pentru a omorî din furnicile muncitoare și pentru a reduce considerabil gradul de infestare. După 1-2 zile se va reveni, se va face o inspecție, și în zona în care încă mai apar furnici se va aplica gel insecticid cu atractant. Acesta va atrage furnicile la consum, vor lua din el și vor duce în musuroi pentru a se hrăni și regina, larvele și restul coloniei, deci în felul acesta se va distruge și cuibul. Dacă este vorba de o infestare masivă se poate să fie nevoie de aplicarea gelului în repetate rânduri, și reducerea gradului de infestare să se facă treptat.
Gelul insecticid are consistența unei paste lichide, deci dacă se va pune direct pe pământ sau zone poroase, absorbante, își va pierde efectul. Astfel, pe exterior, momeala RB trebuie pusă în stații de intoxicare pentru gel, care se vor plasa cât mai aproape de musuroi sau zona în care sunt observate furnicile. După o ploaie mai puternică, dacă zona a fost inundată sau praful a fost răscolit de vânt, gelul se poate să fie deteriorat chiar dacă este pus în stațiile de intoxicare, deci trebuie verificată, curățată stația și aplicat alt gel dacă este nevoie. În funcție de caz, gelul se poate pune și direct pe jos sau pe alte obiecte dacă au suprafață lucioasă, dar își vor pierde proprietățile mult mai repede.
Insecticide sub forma de gel
Stații de intoxicare pentru gel insecticid
Aplicatoare
Pentru seringile de gel aveți nevoie de un aplicator, care va doza și va face aplicarea mai precisă și ușoară datorită reglajelor mai fine și a capetelor de aplicare.
În cazurile în care gelul insecticid nu se poate aplica în zona musuroiului sau dacă cuiburile au guri de deschidere mai mari și nu sunt foarte adânci, cum ar fi găurile dintre pavele sau crăpăturile din beton de la baza clădirilor, se poate utiliza suplimentar tratamentului prin pulverizare și un insecticid sub formă de pulbere.
Acesta este tot un insecticid de contact, dar prin aplicarea prafului în galeria furnicilor cu ajutorul unui Duster se va obține un tratament de remanență. Solutiile prin pulverizare sunt absorbite de pământ sau de alte zone poroase pe care se aplică, astfel efectul nu este unul de durată, ci doar de soc, dar soluția sub formă de pulbere introdusă pe galerie va avea efect atât timp cât rămâne acolo. Insecticidele sub forma de pulbere nu atrag furnicile la consum, dar inevitabil când vor intra și vor ieși din musuroi vor lua contact cu pulbere, o vor prelua pe corp și o vor duce și mai adânc în cuib. Dacă este într-o zonă cu umiditate mai mare se poate chiar acoperi superficial musuroiul după ce se aplică pulberea în interior, și astfel va avea rezultate pe o perioadă mai lungă de timp.
Pulbere insecticidă
Aplicatoare
Tratamentul interior
În interior, furnicile apar în general în zona în care se consumă și depozitează alimente sau alte materii organice, fiind atrase de sursele de hrană și de condițiile de temperatură prielnice modului lor de viață. Ajung în casă aduse chiar de oameni în bagaje, în pungile cu cumpărături, pe încălțăminte sau alte obiecte aduse din grădină în casă, sau pătrund din exterior pe lângă geamurile neizolate, pe sub tocul ușilor sau prin locul în care intră tevile de căldură sau gaze în case. Se mai pot aduce în interior prin florile din ghiveci sau pământul care se pune la plantele de apartament.
Fiind foarte mici, sunt greu de sesizat în primele faze, și odată ajunse în interior, caută locuri ascunse în care să fie protejate și pot să își creeze o nouă colonie. În general se ascund pe după plinte, în rosturile de la parchet, în dulapurile în care se țin alimentele, sau locul unde se păstrează gunoiul, în fisurile dintre plăcile de gresie sau de faianță. De acolo, vor ieși doar în căutare de hrană și odată găsită o sursă vor rămâne în zona ei, nu se vor deplasa în toată casa. Furnicile, prin modul lor de viață, sunt foarte organizate și merg toate în șir până la o sursă de hrană din care iau bucăți și le duc înapoi în cuib pentru a menține toată colonia, deci de cele mai multe ori la interior se vor găsi în număr mai mare.
Astfel, în interior cele mai multe tratamente sunt izolate, și se pot face doar cu gel insecticid cu atractant. Spre deosebire de aplicarea în exterior, în acest caz, se poate pune gelul și direct pe podea, pe zone neabsorbante cât mai aproape de zona în care se observă furnicile. Acestea vor fi atrase de la distanțe de 1-2 metri de gel, deci nu trebuie pus în zone deschise unde se va șterge ulterior, ci cât mai ascuns.
Furnicile vor fi atrase pe loc de picătura de gel aplicată, o vor înconjura și consuma din ea și vor duce și în cuib, deci în felul acesta se va observa și gradul de infestare. Unde sunt foarte multe furnici, picătura de gel aplicată poate fi acoperită în totalitate.
În cazul în care sunt extinse pe suprafețe mari și au ajuns să contamineze mâncarea sau alte materii organice, prima dată se vor elimina aceste surse, după care se va face un tratament prin pulverizare prin toate zonele în care apar. După 1-2 zile se revine și se face o inspecție amănunțită a spațiului. Furnicile cel mai probabil vor mai apărea pe zone restrânse, ceea ce înseamnă că în apropiere se află și cuiburile, deci se va aplica gelul doar pe acolo. Este foarte important ca gelul insecticid să fie lăsat pe suprafață cât mai mult timp. Acesta are remanență și atractivitate pe perioade lungi de timp, deci trebuie pus pe zone în care nu se va șterge.
În funcție de spațiu, se poate pune și în stațiile de intoxicare pentru gel, mai ales dacă prin domeniul de activitate al acestuia este un loc cu umiditate și mizerie mare. Stațiile de intoxicare, pe lângă faptul că protejează gelul, vor ajuta să controlați consumul și infestarea în timp. Dacă gelul se pune pe jos, nu se va mai putea verifica la 1-2 săptămâni deoarece se poate șterge din greșeală sau se uită locul în care a fost aplicat.
Pe interior se pot folosi și insecticidele sub formă de pulbere, dar pentru combatere rezultate mai bune veți obține prin pulverizare și cu gel insecticid. Pulberea insecticidă este indicată în interior pentru formarea unor bariere și pentru a împiedica furnicile să pătrundă din exterior într-un spațiu populat.
Ca exemplu, dacă la un apartament de la parter, balconul are ușa sau geamuri care nu sunt izolate foarte bine, și furnicile tot intră din grădină din fața blocului pe acolo, se poate aplica insecticidul sub formă de pulbere prin orificiile de lângă rama, astfel încât în momentul în care furnicile vor încerca să treacă pe acolo să intre în contact cu insecticidul. Bineînțeles, aceasta este o soluție de moment, ce nu va rezolva problema și nu va elimina sursa. Trebuie eliminate furnicile de pe exterior și zidite sau închise cu silicon orificiile prin care pot să pătrundă furnicile.
Pentru tratamentele de interior, metodele de aplicare și soluțiile de lucru sunt asemănătoare celor din exterior, dar în cazul insecticidelor de contact, se poate opta pentru un produs cu remanență și fără miros, cum ar fi Suspensiile Concentrate, Granulele sau Pulberile în dispersii apoase:
K-Othrine SC 25 - în concentrație de 1-2%
K-Othrine WG 250 - într-o concentrație de 20 grame la 14-20 litri de apă
Cytrol Forte WP - într-o concentrație de 20 grame la 5-10 litri de apă
K-Othrine Partix - în concentrație de 1-2%
Pe lângă tratamentele chimice în interior pentru evitarea infestării cu furnici, curățenia este foarte importantă. Furnicile sunt atrase de alimente, în special de produse cu mult zahăr în compoziție, grăsimi sau carbohidrați, dar în lipsa acestora pot mânca orice. Deci mâncărurile care nu sunt depozitate în frigider sau recipiente închise, urmele de grăsimi de pe aragaz sau din jurul acestora, gunoiul lăsat fără capac și resturile de mâncare, vor favoriza crearea cuiburilor în interior.
Identificarea furnicilor, reproducerea acestora și mediul de viață
Furnicile sunt insecte ce aparțin familiei Formicidae, familie din care fac parte și viespile și albinele, și se pot întâlni atât în interior, cât și la exterior. Deși nu zboară și au caracteristici diferite, în timp furnicile au evoluat din strămoși similari viespilor și s-au adaptat și diversificat odată cu creșterea numărului de plante cu flori.
Furnicile sunt întâlnite pe toate continentele de pe Terra, singurele locuri în care nu s-a descoperit prezența lor fiind zonele cu temperaturi foarte scăzute, respectiv Antarctica și unele insule îndepărtate neprielnice. În total există peste 12.500 de specii de furnici clasificate, cu medii și stiluri de viață adaptate în funcție de zona în care trăiesc.
Identificarea furnicilor
În România trăiesc aproximativ 100 de specii de furnici răspândite pe tot teritoriul țării. Numărul lor exact nu se știe deoarece biologii și entomologii continuă să studieze și să identifice constant noi specii sau subspecii, răspândirea și diversificarea lor fiind legate direct de schimbările climatice și de dezvoltarea turismului și a transporturilor.
Cele mai răspândite și importante specii de furnici din România sunt:
Furnica neagră (Lasius niger): Aceasta este o furnică comună în România și în Europa în general. Furnica neagră formează colonii numeroase și este cunoscută pentru construcția de cuiburi în pământ sau sub pietre.
Furnica de grădină (Lasius flavus): Această specie este similară cu furnica neagră, dar este adesea asociată cu mediul rural și poate fi găsită în grădini și câmpuri. Este cunoscută pentru construcția de cuiburi în sol.
Furnica leu (Messor structor): Această specie este cunoscută pentru colectarea și depozitarea semințelor în cuiburile lor, unde le mănâncă ulterior. Furnica leu este mai frecventă în regiunile calde și uscate, câmpiile cu recolte fiind locul de unde își poate procura hrană.
Furnica lemnului (Formica rufa): Furnica lemnului este cea mai întâlnită specie de furnică din Europa și este cunoscută pentru construcția de cuiburi mari în pădurile de conifere.
Furnica roșie de grădină (Myrmica rubra): Această specie de furnică trăiește în păduri și zonele de grădină și poate forma colonii numeroase. Furnica roșie de grădină are o înțepătură ușoară și poate fi agresivă în apărarea teritoriului său.
Furnica argintie (Formica cinerea): Această specie este numită după culoarea sa argintie și este obișnuită în păduri și pe dealurile din România.
Alte specii de menționat, mai răspândite în lume, dar cu prezență mai redusă în țara noastră, ar fi furnica faraon (Monomorium pharaonis), furnica fantoma (Tapinoma melanocephalum), furnica argentiniana (Linepithema humile), furnica neagră din acoperiș (Tetramorium caespitum) și furnica mare de lemn (Camponotus herculeanus).
Unele specii pot fi destul de deranjate și dăunătoare datorită modului lor de viață, distrugând culturile și chiar ecosistemele locale, înțepând oamenii când își apără cuibul sau colonia, contaminând sau distrugând alimentele sau chiar afectând structurile clădirilor din lemn prin crearea cuiburilor în grinzi și pereți. Cu toate acestea, multe specii de furnici au un rol benefic în ecosisteme, pot contribui la dezintegrarea materialelor organice, la diseminarea semințelor și chiar la controlul altor dăunători.
Anatomie
Furnicile sunt insecte sociale, ceea ce înseamnă că trăiesc și lucrează în colonii structurate unde diferiți indivizi au roluri bine definite. Sunt ușor de recunoscut datorită corpului segmentat, format din cap, torace și abdomen, care se continuă cu șase picioare lungi și subțiri ce le ajută să se deplaseze cu ușurință pe orice suprafețe.
Pe cap au două antene alungite, care joacă un rol esențial în viața lor, având multiple funcții importante ce le oferă:
Simțul mirosului: Antenele furnicilor sunt foarte sensibile la substanțele chimice și compușii chimici din mediu. Acestea sunt utilizate pentru detectarea mirosurilor, cum ar fi mirosul hranei, mirosurile emise de alte furnici sau feromonii acestora.
Simțul gustului: Antenele furnicilor sunt și organe de gust și pot evalua alimentele sau alte obiecte prin intermediul receptorilor de pe acestea. Astfel determină dacă o sursă de hrană este potrivită pentru consum sau nu.
Comunicarea: Furnicile folosesc antenele pentru a comunica între ele și pentru a coordona activitățile în cadrul coloniei. Isi pot atinge antenele între ele pentru a transfera informații sau pentru a semnala pericole, cum ar fi prezența unui posibil inamic.
Simțul atingerii: Antenele furnicilor sunt sensibile la atingere și pot detecta obstacole sau schimbări ale mediului.
Sistem de navigare: Furnicile pot folosi antenele pentru a percepe mișcările și orientarea lor în mediul înconjurător. Aceasta le ajută să se deplaseze și să-și găsească drumul înapoi la cuib sau la sursa de hrană.
Comunicarea furnicilor este specială și adaptată în timp pentru a le ușura viața în colonie. Acestea eliberează feromoni în mediul lor prin glande specifice sau prin intermediul secrețiilor corporale pentru a marca trasee către sursa de hrană sau a ghida membrii coloniei către diferite locuri, pentru a da semnale de alarmă atunci când colonia este în pericol sau chiar pentru a recunoaște membrii propriei colonii și a distinge intruși.
Furnicile au o dietă variată, iar alimentația lor depinde de specie și de mediul în care trăiesc. Cu toate acestea, în general, furnicile se hrănesc cu următoarele tipuri de alimente:
Zahăr și carbohidrați: Consumă zahăr, nectar, miere și alte surse de carbohidrați. Ele pot obține aceste resurse din flori, plante, secrețiile insectelor sau chiar din alimente consumate și depozitate necorespunzător de oameni.
Proteine: Au nevoie de proteine pentru a crește larvele și pentru a menține colonia. Proteinele pot proveni din insecte moarte, cadavre de alte organisme sau chiar din alte furnici.
Grăsimi: Consumă grăsimi și uleiuri din surse precum semințe, fructe sau corpuri de insecte.
Lichide: Au nevoie de apă pentru a supraviețui și pot obține apă din surse naturale sau din alte surse umane, cum ar fi picături de apă pe chiuvetă sau băuturi rămase nesigilate.
Furnicile pătrund în interior în căutare de hrană sau în căutare de adăpost prin crăpături și fisuri, pe lângă ferestrele sau ușile neetanșate, pe lângă conductele de apă și canalizare sau chiar pot fi aduse de oameni în bagaje sau cumpărături. Odată ajunse în interior, caută locurile ascunse în care se pot dezvolta și ies doar în căutare de hrană. Astfel, pentru a preveni infestarea în interior, curățenia este foarte importantă, mai ales în bucătărie sau în zonele în care se țin alimentele.
Mediul de viață
Furnicile trăiesc în colonii organizate, care pot varia de la câteva zeci de indivizi până la milioane în funcție de specie și de zona în care trăiesc. Fiecare colonie are o structură ierarhică, cu diferite clase de furnici care îndeplinesc funcții specifice, după cum urmează:
Regina: În general, fiecare colonie are o singură regină principală, care este responsabilă de reproducerea și multiplicarea speciei. Dacă colonia este mare, pot exista mai multe regine active și unele regine secundare. Aceasta este cea mai mare și cea mai distinctă furnică din colonie, putând fi ușor recunoscută. Poate fi de câteva ori mai mare decât restul furnicilor și are un abdomen umflat, proeminent. Are o mobilitate redusă, nu iese în căutare de hrană și nu desfășoară alte activități, fiind protejată și hrănită de muncitori. La anumite specii are dezvoltate aripi care o ajută să se deplaseze, dar doar în scop de reproducere. Aceasta își face cuibul în locul cel mai protejat din colonie, în centrul ei de cele mai multe ori, într-o zonă subterană sau într-o scobitură adâncă dintr-un lemn, unde își petrece majoritatea timpului. Regina are rolul principal de a pune ouă pentru a menține și a crește populația coloniei. Ea este specializată în reproducere și depune ouăle care vor deveni larve și, ulterior, furnici adulte.
Furnicile muncitoare: Muncitoarele reprezintă majoritatea furnicilor din colonie și sunt responsabile de colectarea hranei, de îngrijirea larvelor și de menținerea coloniei. Acestea au un rol esențial în viața coloniei și îndeplinesc o serie de activități de bază care asigură supraviețuirea și prosperitatea acesteia. Ele ies în căutare de hrană pentru care pot parcurge distanțe foarte mari, iau bucăți din alimente și le duc înapoi în cuib pentru a se hrăni întreaga colonie. În cazul reginei, chiar o hrănesc cu alimente pre-digerate pentru ca aceasta să nu se deplaseze sau să își consume energia. De asemenea, ele hrănesc și larvele coloniei și se asigură că acestea sunt în siguranță. Tot furnicile muncitoare sunt responsabile de construcția și întreținerea cuibului, indiferent dacă acesta este subteran, în lemn sau are altă structură în funcție de mediul în care trăiesc. Pe lângă construcția cuibului, muncitoarele se ocupă și de curățarea acestuia și gestionarea deșeurilor, eliminând resturile de alimente, materiile care au ajuns întâmplător în cuib și fecalele și resturile de la larve. O parte din furnicile muncitoare sunt adaptate pentru protecția coloniei, având rol de "soldați". Nu sunt o categorie distinctă din colonie, ci sunt o subcategorie a furnicilor muncitoare, care adesea au caracteristici puțin diferite. Pot avea mandibule mai mari și mai puternice, care pot fi folosite pentru a lupta împotriva inamicilor, cum ar fi alte insecte sau animale de dimensiuni mai mici.
Masculii: Principalul rol al masculilor furnicilor este acela de a se împerechea cu reginele în cadrul zborului nupțial, când masculii și reginele din colonii diferite se întâlnesc pentru prima dată. Zborul nupțial este o parte esențială a ciclului de reproducere al furnicilor, prin care masculii contribuie la crearea ouălor care vor dezvolta viitoarele regine și muncitori. După împerecherea cu reginele, majoritatea masculilor mor sau au o durată de viață foarte scurtă în funcție de specie, de doar câteva zile sau săptămâni. Masculii se luptă pentru a ajunge la regine și pentru a-și asigura șansa de a se împerechea, și această competiție poate fi intensă, iar numărul mare de masculi și regine care zboară poate contribui la succesul reproducător al coloniei.
Larve: Larvele reprezintă stadiul de dezvoltare intermediar între ou și adult. Ele sunt hrănite și îngrijite de muncitoare cu hrană pre-digerată.
Furnicile sunt un exemplu remarcabil de societate structurată, cu diviziuni clare de muncă și o cooperare eficientă în interiorul coloniilor. Fiecare specie de furnică poate avea comportamente specifice, dar principiile de bază ale organizării sociale sunt comune majorității furnicilor.
Reproducerea
Într-o colonie de furnici, regina sau reginele principale sunt cele responsabile de depunerea ouălor și de menținerea populației. Cu toate acestea, la anumite specii de furnici, există și regine secundare mai tinere, care sunt adesea fiice ale reginei principale și sunt menținute în colonie ca asigurare împotriva pierderii reginei principale. În cazul în care regina principală moare sau colonia devine prea mare, aceste regine secundare pot prelua rolul de reproducere și pot începe să depună ouă pentru a menține sau dezvolta o nouă colonie.
Împerecherea furnicilor se face în cadrul zborului nupțial, atunci când masculii și reginele zboară și se întâlnesc în aer pentru a se împerechea. Acest zbor nupțial este un eveniment specific în ciclul de reproducere al furnicilor și reprezintă principala oportunitate pentru împerechere. Zborul nupțial al furnicilor se desfășoară după cum urmează:
Formarea aripilor: Înainte de zborul nupțial, masculii furnicilor dezvoltă aripi, care sunt adesea mai mari în comparație cu restul corpului lor. Aceste aripi se dezvoltă într-un stadiu tânăr și sunt folosite exclusiv pentru zborul nupțial.
Așteptarea momentului potrivit: Zborul nupțial al furnicilor este adesea declanșat de condiții meteo favorabile, cum ar fi temperaturi ridicate, umiditate scăzută și absența ploii. Colonii întregi de furnici pot avea simultan zboruri nupțiale.
Decolarea: Masculii furnicilor și reginele care intenționează să se împerecheze ies din colonie și se adună la suprafață. Masculii se ridică în aer, dar la mica propiere de sol, folosindu-și aripile, în căutarea reginelor pregătite pentru împerechere.
Împerecherea în zbor: Când masculii găsesc reginele, au loc împerecheri în aer. Fertilizarea are loc în acest moment, iar după împerechere reginele devin fertile și pregătite pentru a depune ouă ulterior.
Aterizarea: După împerechere, masculii mor, iar reginele revin la sol. Aripile masculilor sunt, de obicei, abandonate sau sfâșiate după zbor, deoarece nu mai au nevoie de ele.
Începutul unei noi colonii: Reginele fecundate care aterizează încep să caute un loc potrivit pentru a-și înființa o nouă colonie. Odată găsit locul potrivit, regina depune ouă, din care se vor dezvolta noi generații ce vor coloniza cuibul.
Primele larve: Până la apariția primelor generații de furnici muncitoare, regina hrănește larvele ieșite din ouă cu alimente regurgitate. Aceasta poate include substanțe nutritive stocate în corpul ei și hrana colectată de la sol. După dezvoltarea totală a primelor larve, apar și furnicile muncitoare care vor prelua hrănirea următoarelor generații și se vor ocupa de construcția cuibului.
În etapele inițiale, colonia poate fi destul de mică, iar muncitorii vor lucra pentru a asigura creșterea și supraviețuirea ei. Regina va continua să depună ouă, iar muncitorii vor avea grijă de ele și, în același timp, vor construi musuroiul care va crește în dimensiune odată cu numărul de insecte dezvoltate.
Numărul de zboruri nupțiale pe parcursul unui an poate varia considerabil în funcție de specie, climat și factori locali. Cu toate acestea, în general, majoritatea speciilor de furnici au zboruri nupțiale sezoniere, care pot avea loc o dată sau de 2-3 ori pe an.
Durata de viață a furnicilor variază în funcție de specie și de tipul individului din colonie. Regina are durata de viață cea mai lungă, putând ajunge și la 10 ani sau chiar mai mult, în funcție de mediul și zona. Muncitorii au o durată de viață ceva mai mică, de la câteva luni până la câțiva ani, în funcție de specie, dar au și mai multe șanse să fie omorâți de factori externi, fiind cei care ies în căutare de hrană și în explorare. Subspecia specializată în apărarea coloniei, respectiv soldații, au o viață și mai scurtă, de câteva săptămâni până la câteva luni. Masculii au o durată de viață redusă, murind la scurt timp după zborul nupțial și împerechere, fiind adaptați special doar pentru reproducere.
Tratamentul de dezinsecție împotriva furnicilor
Tratamentele împotriva furnicilor se împart în două categorii, respectiv în tratamente de interior și tratamente de exterior. În funcție de metoda aplicată împotriva furnicilor se pot face tratamente cu insecticide de contact, cu geluri insecticide de tip momeală (RB) sau insecticide sub formă de pulbere.
Tratamentul exterior
În exterior, furnicile pot să apară prin vegetație, prin grădini sau solarii, pe la bordura cimentată din jurul casei, prin trunchiurile copacilor, prin rosturile pavalelor sau orice altă zonă în care pot să se ascundă. Întotdeauna musuroiul va fi ascuns, și la suprafață vor apărea doar furnicile muncitoare care ies în căutare de hrană. Astfel, de cele mai multe ori tratamentul este unul mai complex și trebuie făcut astfel încât să se distrugă și cuibul.
În majoritatea cazurilor pe exterior, furnicile nu sunt daunătoare, ci pot fi doar deranjante prin prezența lor în diferite locuri sau când își fac cuiburile prin culturi sau gazon. Pe exterior, acestea fac parte din ecosistem și aduc beneficii semnificative mediului și oamenilor recicland materiale organice cum ar fi frunzele sau insectele moarte, sau chiar deșeurile organice de pe sol. În plus, prin galeriile și tunelurile făcute în pământ, aerisesc solul și astfel favorizează creșterea plantelor și a altor organisme.
Astfel, tratamentele în exterior împotriva furnicilor nu sunt foarte solicitate, ci doar izolate, atunci când au ajuns să facă musuroaie foarte mari, sunt prin zone în care daunează vizual, sau apar într-o bucătărie de vară sau un loc exterior unde se depozitează mâncarea și au contaminat-o.
Insecticide
Prin vegetație, tratamentele se fac la fel ca pentru orice insectă țărătoare care trăiește în exterior, aplicându-se soluția de lucru cu pompă sau cu atomizorul, la nivelul solului, pe tufe și pe pereții din jurul spațiului până la aproximativ 1 metru înălțime. În acest fel se vor omorî furnicile active, care sunt în afara musuroiului. Nu se vor distruge cuiburile în totalitate, dar de multe ori scopul acestor tratamente este de a reduce și ține sub control gradul de infestare. Nu sunt cerute direct tratamentele specifice pentru furnici deoarece acestea intră la pachet și sunt omorâte în momentul în care se fac intervențiile pentru alți dăunători mai periculoși, cum ar fi căpușele, puricii sau țânțarii.
În aceste cazuri se recomandă utilizarea insecticidelor de șoc specifice tratamentelor de exterior pentru insecte țărătoare, cum ar fi Emulsiile Concentrate sau Emulsiile în Dispersii apoase. Pe exterior, efectul insecticidelor de contact este diminuat de condițiile meteo nefavorabile, de umiditate sau de razele puternice ale soarelui, astfel se va pune accentul pe tratamente cu efect de șoc care să aibă un randament cât mai mare în primele 24-48 de ore. Furnicile nu sunt foarte rezistente la acțiunea insecticidelor și vor muri destul de ușor chiar și la concentrații de lucru mai scăzute, deci nu este nevoie să se utilizeze concentrația de combatere, ci cea minimă din documentația produsului.
Insecticide cu efect de șoc recomandate
i14 Cytrol - în concentrație de 0.5 - 1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5 - 1%
Solfac Trio EC 140 NF - în concentrație de 0.4-0.8%
Solfac Combi Maxx - în concentrație de 0.4-0.8%
Cytrol Forte WP - cu o doză de 10 grame la 5 litri de apă, cu formulare WP dar cu o concentrație mare de substanță activă care îi oferă efect de șoc puternic.
Puverizatoare
Atomizoare
Aplicarea prin nebulizare sau termonebulizare nu se recomandă în cazul furnicilor, deoarece acestea stau pe și în sol, deci soluția de lucru trebuie să se așeze pe suprafețe, nu să se ridice și să stea cât mai mult timp în aer. Se poate face un tratament prin nebulizare zonal, pe un musuroi mai mare, cu multe galerii, care nu se poate distruge. Prin aplicarea soluției prin nebulizare direct pe el, particula va pătrunde mai bine prin acesta, dar va avea doar un efect de moment, cu randament destul de scăzut. În acest caz, tot gelul insecticid va avea rezultate mai bune.
Insecticide gel
Atunci când trebuie intervenit direct asupra unui musuroi sau pe o suprafață restrânsă în care se găsesc mai multe furnici pe lângă tratamentul prin pulverizare, trebuie folosite și insecticide sub formă de gel sau pulbere insecticidă. Tratamentul prin pulverizare se poate face pe toată suprafața pe care se observă furnicile pentru a omorî din furnicile muncitoare și pentru a reduce considerabil gradul de infestare. După 1-2 zile se va reveni, se va face o inspecție, și în zona în care încă mai apar furnici se va aplica gel insecticid cu atractant. Acesta va atrage furnicile la consum, vor lua din el și vor duce în musuroi pentru a se hrăni și regina, larvele și restul coloniei, deci în felul acesta se va distruge și cuibul. Dacă este vorba de o infestare masivă se poate să fie nevoie de aplicarea gelului în repetate rânduri, și reducerea gradului de infestare să se facă treptat.
Gelul insecticid are consistența unei paste lichide, deci dacă se va pune direct pe pământ sau zone poroase, absorbante, își va pierde efectul. Astfel, pe exterior, momeala RB trebuie pusă în stații de intoxicare pentru gel, care se vor plasa cât mai aproape de musuroi sau zona în care sunt observate furnicile. După o ploaie mai puternică, dacă zona a fost inundată sau praful a fost răscolit de vânt, gelul se poate să fie deteriorat chiar dacă este pus în stațiile de intoxicare, deci trebuie verificată, curățată stația și aplicat alt gel dacă este nevoie. În funcție de caz, gelul se poate pune și direct pe jos sau pe alte obiecte dacă au suprafață lucioasă, dar își vor pierde proprietățile mult mai repede.
Insecticide sub forma de gel
Stații de intoxicare pentru gel insecticid
Aplicatoare
Pentru seringile de gel aveți nevoie de un aplicator, care va doza și va face aplicarea mai precisă și ușoară datorită reglajelor mai fine și a capetelor de aplicare.
În cazurile în care gelul insecticid nu se poate aplica în zona musuroiului sau dacă cuiburile au guri de deschidere mai mari și nu sunt foarte adânci, cum ar fi găurile dintre pavele sau crăpăturile din beton de la baza clădirilor, se poate utiliza suplimentar tratamentului prin pulverizare și un insecticid sub formă de pulbere.
Acesta este tot un insecticid de contact, dar prin aplicarea prafului în galeria furnicilor cu ajutorul unui Duster se va obține un tratament de remanență. Solutiile prin pulverizare sunt absorbite de pământ sau de alte zone poroase pe care se aplică, astfel efectul nu este unul de durată, ci doar de soc, dar soluția sub formă de pulbere introdusă pe galerie va avea efect atât timp cât rămâne acolo. Insecticidele sub forma de pulbere nu atrag furnicile la consum, dar inevitabil când vor intra și vor ieși din musuroi vor lua contact cu pulbere, o vor prelua pe corp și o vor duce și mai adânc în cuib. Dacă este într-o zonă cu umiditate mai mare se poate chiar acoperi superficial musuroiul după ce se aplică pulberea în interior, și astfel va avea rezultate pe o perioadă mai lungă de timp.
Pulbere insecticidă
Aplicatoare
Tratamentul interior
În interior, furnicile apar în general în zona în care se consumă și depozitează alimente sau alte materii organice, fiind atrase de sursele de hrană și de condițiile de temperatură prielnice modului lor de viață. Ajung în casă aduse chiar de oameni în bagaje, în pungile cu cumpărături, pe încălțăminte sau alte obiecte aduse din grădină în casă, sau pătrund din exterior pe lângă geamurile neizolate, pe sub tocul ușilor sau prin locul în care intră tevile de căldură sau gaze în case. Se mai pot aduce în interior prin florile din ghiveci sau pământul care se pune la plantele de apartament.
Fiind foarte mici, sunt greu de sesizat în primele faze, și odată ajunse în interior, caută locuri ascunse în care să fie protejate și pot să își creeze o nouă colonie. În general se ascund pe după plinte, în rosturile de la parchet, în dulapurile în care se țin alimentele, sau locul unde se păstrează gunoiul, în fisurile dintre plăcile de gresie sau de faianță. De acolo, vor ieși doar în căutare de hrană și odată găsită o sursă vor rămâne în zona ei, nu se vor deplasa în toată casa. Furnicile, prin modul lor de viață, sunt foarte organizate și merg toate în șir până la o sursă de hrană din care iau bucăți și le duc înapoi în cuib pentru a menține toată colonia, deci de cele mai multe ori la interior se vor găsi în număr mai mare.
Astfel, în interior cele mai multe tratamente sunt izolate, și se pot face doar cu gel insecticid cu atractant. Spre deosebire de aplicarea în exterior, în acest caz, se poate pune gelul și direct pe podea, pe zone neabsorbante cât mai aproape de zona în care se observă furnicile. Acestea vor fi atrase de la distanțe de 1-2 metri de gel, deci nu trebuie pus în zone deschise unde se va șterge ulterior, ci cât mai ascuns.
Furnicile vor fi atrase pe loc de picătura de gel aplicată, o vor înconjura și consuma din ea și vor duce și în cuib, deci în felul acesta se va observa și gradul de infestare. Unde sunt foarte multe furnici, picătura de gel aplicată poate fi acoperită în totalitate.
În cazul în care sunt extinse pe suprafețe mari și au ajuns să contamineze mâncarea sau alte materii organice, prima dată se vor elimina aceste surse, după care se va face un tratament prin pulverizare prin toate zonele în care apar. După 1-2 zile se revine și se face o inspecție amănunțită a spațiului. Furnicile cel mai probabil vor mai apărea pe zone restrânse, ceea ce înseamnă că în apropiere se află și cuiburile, deci se va aplica gelul doar pe acolo. Este foarte important ca gelul insecticid să fie lăsat pe suprafață cât mai mult timp. Acesta are remanență și atractivitate pe perioade lungi de timp, deci trebuie pus pe zone în care nu se va șterge.
În funcție de spațiu, se poate pune și în stațiile de intoxicare pentru gel, mai ales dacă prin domeniul de activitate al acestuia este un loc cu umiditate și mizerie mare. Stațiile de intoxicare, pe lângă faptul că protejează gelul, vor ajuta să controlați consumul și infestarea în timp. Dacă gelul se pune pe jos, nu se va mai putea verifica la 1-2 săptămâni deoarece se poate șterge din greșeală sau se uită locul în care a fost aplicat.
Pe interior se pot folosi și insecticidele sub formă de pulbere, dar pentru combatere rezultate mai bune veți obține prin pulverizare și cu gel insecticid. Pulberea insecticidă este indicată în interior pentru formarea unor bariere și pentru a împiedica furnicile să pătrundă din exterior într-un spațiu populat.
Ca exemplu, dacă la un apartament de la parter, balconul are ușa sau geamuri care nu sunt izolate foarte bine, și furnicile tot intră din grădină din fața blocului pe acolo, se poate aplica insecticidul sub formă de pulbere prin orificiile de lângă rama, astfel încât în momentul în care furnicile vor încerca să treacă pe acolo să intre în contact cu insecticidul. Bineînțeles, aceasta este o soluție de moment, ce nu va rezolva problema și nu va elimina sursa. Trebuie eliminate furnicile de pe exterior și zidite sau închise cu silicon orificiile prin care pot să pătrundă furnicile.
Pentru tratamentele de interior, metodele de aplicare și soluțiile de lucru sunt asemănătoare celor din exterior, dar în cazul insecticidelor de contact, se poate opta pentru un produs cu remanență și fără miros, cum ar fi Suspensiile Concentrate, Granulele sau Pulberile în dispersii apoase:
K-Othrine SC 25 - în concentrație de 1-2%
K-Othrine WG 250 - într-o concentrație de 20 grame la 14-20 litri de apă
Cytrol Forte WP - într-o concentrație de 20 grame la 5-10 litri de apă
K-Othrine Partix - în concentrație de 1-2%
Pe lângă tratamentele chimice în interior pentru evitarea infestării cu furnici, curățenia este foarte importantă. Furnicile sunt atrase de alimente, în special de produse cu mult zahăr în compoziție, grăsimi sau carbohidrați, dar în lipsa acestora pot mânca orice. Deci mâncărurile care nu sunt depozitate în frigider sau recipiente închise, urmele de grăsimi de pe aragaz sau din jurul acestora, gunoiul lăsat fără capac și resturile de mâncare, vor favoriza crearea cuiburilor în interior.
Identificarea furnicilor, reproducerea acestora și mediul de viață
Furnicile sunt insecte ce aparțin familiei Formicidae, familie din care fac parte și viespile și albinele, și se pot întâlni atât în interior, cât și la exterior. Deși nu zboară și au caracteristici diferite, în timp furnicile au evoluat din strămoși similari viespilor și s-au adaptat și diversificat odată cu creșterea numărului de plante cu flori.
Furnicile sunt întâlnite pe toate continentele de pe Terra, singurele locuri în care nu s-a descoperit prezența lor fiind zonele cu temperaturi foarte scăzute, respectiv Antarctica și unele insule îndepărtate neprielnice. În total există peste 12.500 de specii de furnici clasificate, cu medii și stiluri de viață adaptate în funcție de zona în care trăiesc.
Identificarea furnicilor
În România trăiesc aproximativ 100 de specii de furnici răspândite pe tot teritoriul țării. Numărul lor exact nu se știe deoarece biologii și entomologii continuă să studieze și să identifice constant noi specii sau subspecii, răspândirea și diversificarea lor fiind legate direct de schimbările climatice și de dezvoltarea turismului și a transporturilor.
Cele mai răspândite și importante specii de furnici din România sunt:
Furnica neagră (Lasius niger): Aceasta este o furnică comună în România și în Europa în general. Furnica neagră formează colonii numeroase și este cunoscută pentru construcția de cuiburi în pământ sau sub pietre.
Furnica de grădină (Lasius flavus): Această specie este similară cu furnica neagră, dar este adesea asociată cu mediul rural și poate fi găsită în grădini și câmpuri. Este cunoscută pentru construcția de cuiburi în sol.
Furnica leu (Messor structor): Această specie este cunoscută pentru colectarea și depozitarea semințelor în cuiburile lor, unde le mănâncă ulterior. Furnica leu este mai frecventă în regiunile calde și uscate, câmpiile cu recolte fiind locul de unde își poate procura hrană.
Furnica lemnului (Formica rufa): Furnica lemnului este cea mai întâlnită specie de furnică din Europa și este cunoscută pentru construcția de cuiburi mari în pădurile de conifere.
Furnica roșie de grădină (Myrmica rubra): Această specie de furnică trăiește în păduri și zonele de grădină și poate forma colonii numeroase. Furnica roșie de grădină are o înțepătură ușoară și poate fi agresivă în apărarea teritoriului său.
Furnica argintie (Formica cinerea): Această specie este numită după culoarea sa argintie și este obișnuită în păduri și pe dealurile din România.
Alte specii de menționat, mai răspândite în lume, dar cu prezență mai redusă în țara noastră, ar fi furnica faraon (Monomorium pharaonis), furnica fantoma (Tapinoma melanocephalum), furnica argentiniana (Linepithema humile), furnica neagră din acoperiș (Tetramorium caespitum) și furnica mare de lemn (Camponotus herculeanus).
Unele specii pot fi destul de deranjate și dăunătoare datorită modului lor de viață, distrugând culturile și chiar ecosistemele locale, înțepând oamenii când își apără cuibul sau colonia, contaminând sau distrugând alimentele sau chiar afectând structurile clădirilor din lemn prin crearea cuiburilor în grinzi și pereți. Cu toate acestea, multe specii de furnici au un rol benefic în ecosisteme, pot contribui la dezintegrarea materialelor organice, la diseminarea semințelor și chiar la controlul altor dăunători.
Anatomie
Furnicile sunt insecte sociale, ceea ce înseamnă că trăiesc și lucrează în colonii structurate unde diferiți indivizi au roluri bine definite. Sunt ușor de recunoscut datorită corpului segmentat, format din cap, torace și abdomen, care se continuă cu șase picioare lungi și subțiri ce le ajută să se deplaseze cu ușurință pe orice suprafețe.
Pe cap au două antene alungite, care joacă un rol esențial în viața lor, având multiple funcții importante ce le oferă:
Simțul mirosului: Antenele furnicilor sunt foarte sensibile la substanțele chimice și compușii chimici din mediu. Acestea sunt utilizate pentru detectarea mirosurilor, cum ar fi mirosul hranei, mirosurile emise de alte furnici sau feromonii acestora.
Simțul gustului: Antenele furnicilor sunt și organe de gust și pot evalua alimentele sau alte obiecte prin intermediul receptorilor de pe acestea. Astfel determină dacă o sursă de hrană este potrivită pentru consum sau nu.
Comunicarea: Furnicile folosesc antenele pentru a comunica între ele și pentru a coordona activitățile în cadrul coloniei. Isi pot atinge antenele între ele pentru a transfera informații sau pentru a semnala pericole, cum ar fi prezența unui posibil inamic.
Simțul atingerii: Antenele furnicilor sunt sensibile la atingere și pot detecta obstacole sau schimbări ale mediului.
Sistem de navigare: Furnicile pot folosi antenele pentru a percepe mișcările și orientarea lor în mediul înconjurător. Aceasta le ajută să se deplaseze și să-și găsească drumul înapoi la cuib sau la sursa de hrană.
Comunicarea furnicilor este specială și adaptată în timp pentru a le ușura viața în colonie. Acestea eliberează feromoni în mediul lor prin glande specifice sau prin intermediul secrețiilor corporale pentru a marca trasee către sursa de hrană sau a ghida membrii coloniei către diferite locuri, pentru a da semnale de alarmă atunci când colonia este în pericol sau chiar pentru a recunoaște membrii propriei colonii și a distinge intruși.
Furnicile au o dietă variată, iar alimentația lor depinde de specie și de mediul în care trăiesc. Cu toate acestea, în general, furnicile se hrănesc cu următoarele tipuri de alimente:
Zahăr și carbohidrați: Consumă zahăr, nectar, miere și alte surse de carbohidrați. Ele pot obține aceste resurse din flori, plante, secrețiile insectelor sau chiar din alimente consumate și depozitate necorespunzător de oameni.
Proteine: Au nevoie de proteine pentru a crește larvele și pentru a menține colonia. Proteinele pot proveni din insecte moarte, cadavre de alte organisme sau chiar din alte furnici.
Grăsimi: Consumă grăsimi și uleiuri din surse precum semințe, fructe sau corpuri de insecte.
Lichide: Au nevoie de apă pentru a supraviețui și pot obține apă din surse naturale sau din alte surse umane, cum ar fi picături de apă pe chiuvetă sau băuturi rămase nesigilate.
Furnicile pătrund în interior în căutare de hrană sau în căutare de adăpost prin crăpături și fisuri, pe lângă ferestrele sau ușile neetanșate, pe lângă conductele de apă și canalizare sau chiar pot fi aduse de oameni în bagaje sau cumpărături. Odată ajunse în interior, caută locurile ascunse în care se pot dezvolta și ies doar în căutare de hrană. Astfel, pentru a preveni infestarea în interior, curățenia este foarte importantă, mai ales în bucătărie sau în zonele în care se țin alimentele.
Mediul de viață
Furnicile trăiesc în colonii organizate, care pot varia de la câteva zeci de indivizi până la milioane în funcție de specie și de zona în care trăiesc. Fiecare colonie are o structură ierarhică, cu diferite clase de furnici care îndeplinesc funcții specifice, după cum urmează:
Regina: În general, fiecare colonie are o singură regină principală, care este responsabilă de reproducerea și multiplicarea speciei. Dacă colonia este mare, pot exista mai multe regine active și unele regine secundare. Aceasta este cea mai mare și cea mai distinctă furnică din colonie, putând fi ușor recunoscută. Poate fi de câteva ori mai mare decât restul furnicilor și are un abdomen umflat, proeminent. Are o mobilitate redusă, nu iese în căutare de hrană și nu desfășoară alte activități, fiind protejată și hrănită de muncitori. La anumite specii are dezvoltate aripi care o ajută să se deplaseze, dar doar în scop de reproducere. Aceasta își face cuibul în locul cel mai protejat din colonie, în centrul ei de cele mai multe ori, într-o zonă subterană sau într-o scobitură adâncă dintr-un lemn, unde își petrece majoritatea timpului. Regina are rolul principal de a pune ouă pentru a menține și a crește populația coloniei. Ea este specializată în reproducere și depune ouăle care vor deveni larve și, ulterior, furnici adulte.
Furnicile muncitoare: Muncitoarele reprezintă majoritatea furnicilor din colonie și sunt responsabile de colectarea hranei, de îngrijirea larvelor și de menținerea coloniei. Acestea au un rol esențial în viața coloniei și îndeplinesc o serie de activități de bază care asigură supraviețuirea și prosperitatea acesteia. Ele ies în căutare de hrană pentru care pot parcurge distanțe foarte mari, iau bucăți din alimente și le duc înapoi în cuib pentru a se hrăni întreaga colonie. În cazul reginei, chiar o hrănesc cu alimente pre-digerate pentru ca aceasta să nu se deplaseze sau să își consume energia. De asemenea, ele hrănesc și larvele coloniei și se asigură că acestea sunt în siguranță. Tot furnicile muncitoare sunt responsabile de construcția și întreținerea cuibului, indiferent dacă acesta este subteran, în lemn sau are altă structură în funcție de mediul în care trăiesc. Pe lângă construcția cuibului, muncitoarele se ocupă și de curățarea acestuia și gestionarea deșeurilor, eliminând resturile de alimente, materiile care au ajuns întâmplător în cuib și fecalele și resturile de la larve. O parte din furnicile muncitoare sunt adaptate pentru protecția coloniei, având rol de "soldați". Nu sunt o categorie distinctă din colonie, ci sunt o subcategorie a furnicilor muncitoare, care adesea au caracteristici puțin diferite. Pot avea mandibule mai mari și mai puternice, care pot fi folosite pentru a lupta împotriva inamicilor, cum ar fi alte insecte sau animale de dimensiuni mai mici.
Masculii: Principalul rol al masculilor furnicilor este acela de a se împerechea cu reginele în cadrul zborului nupțial, când masculii și reginele din colonii diferite se întâlnesc pentru prima dată. Zborul nupțial este o parte esențială a ciclului de reproducere al furnicilor, prin care masculii contribuie la crearea ouălor care vor dezvolta viitoarele regine și muncitori. După împerecherea cu reginele, majoritatea masculilor mor sau au o durată de viață foarte scurtă în funcție de specie, de doar câteva zile sau săptămâni. Masculii se luptă pentru a ajunge la regine și pentru a-și asigura șansa de a se împerechea, și această competiție poate fi intensă, iar numărul mare de masculi și regine care zboară poate contribui la succesul reproducător al coloniei.
Larve: Larvele reprezintă stadiul de dezvoltare intermediar între ou și adult. Ele sunt hrănite și îngrijite de muncitoare cu hrană pre-digerată.
Furnicile sunt un exemplu remarcabil de societate structurată, cu diviziuni clare de muncă și o cooperare eficientă în interiorul coloniilor. Fiecare specie de furnică poate avea comportamente specifice, dar principiile de bază ale organizării sociale sunt comune majorității furnicilor.
Reproducerea
Într-o colonie de furnici, regina sau reginele principale sunt cele responsabile de depunerea ouălor și de menținerea populației. Cu toate acestea, la anumite specii de furnici, există și regine secundare mai tinere, care sunt adesea fiice ale reginei principale și sunt menținute în colonie ca asigurare împotriva pierderii reginei principale. În cazul în care regina principală moare sau colonia devine prea mare, aceste regine secundare pot prelua rolul de reproducere și pot începe să depună ouă pentru a menține sau dezvolta o nouă colonie.
Împerecherea furnicilor se face în cadrul zborului nupțial, atunci când masculii și reginele zboară și se întâlnesc în aer pentru a se împerechea. Acest zbor nupțial este un eveniment specific în ciclul de reproducere al furnicilor și reprezintă principala oportunitate pentru împerechere. Zborul nupțial al furnicilor se desfășoară după cum urmează:
Formarea aripilor: Înainte de zborul nupțial, masculii furnicilor dezvoltă aripi, care sunt adesea mai mari în comparație cu restul corpului lor. Aceste aripi se dezvoltă într-un stadiu tânăr și sunt folosite exclusiv pentru zborul nupțial.
Așteptarea momentului potrivit: Zborul nupțial al furnicilor este adesea declanșat de condiții meteo favorabile, cum ar fi temperaturi ridicate, umiditate scăzută și absența ploii. Colonii întregi de furnici pot avea simultan zboruri nupțiale.
Decolarea: Masculii furnicilor și reginele care intenționează să se împerecheze ies din colonie și se adună la suprafață. Masculii se ridică în aer, dar la mica propiere de sol, folosindu-și aripile, în căutarea reginelor pregătite pentru împerechere.
Împerecherea în zbor: Când masculii găsesc reginele, au loc împerecheri în aer. Fertilizarea are loc în acest moment, iar după împerechere reginele devin fertile și pregătite pentru a depune ouă ulterior.
Aterizarea: După împerechere, masculii mor, iar reginele revin la sol. Aripile masculilor sunt, de obicei, abandonate sau sfâșiate după zbor, deoarece nu mai au nevoie de ele.
Începutul unei noi colonii: Reginele fecundate care aterizează încep să caute un loc potrivit pentru a-și înființa o nouă colonie. Odată găsit locul potrivit, regina depune ouă, din care se vor dezvolta noi generații ce vor coloniza cuibul.
Primele larve: Până la apariția primelor generații de furnici muncitoare, regina hrănește larvele ieșite din ouă cu alimente regurgitate. Aceasta poate include substanțe nutritive stocate în corpul ei și hrana colectată de la sol. După dezvoltarea totală a primelor larve, apar și furnicile muncitoare care vor prelua hrănirea următoarelor generații și se vor ocupa de construcția cuibului.
În etapele inițiale, colonia poate fi destul de mică, iar muncitorii vor lucra pentru a asigura creșterea și supraviețuirea ei. Regina va continua să depună ouă, iar muncitorii vor avea grijă de ele și, în același timp, vor construi musuroiul care va crește în dimensiune odată cu numărul de insecte dezvoltate.
Numărul de zboruri nupțiale pe parcursul unui an poate varia considerabil în funcție de specie, climat și factori locali. Cu toate acestea, în general, majoritatea speciilor de furnici au zboruri nupțiale sezoniere, care pot avea loc o dată sau de 2-3 ori pe an.
Durata de viață a furnicilor variază în funcție de specie și de tipul individului din colonie. Regina are durata de viață cea mai lungă, putând ajunge și la 10 ani sau chiar mai mult, în funcție de mediul și zona. Muncitorii au o durată de viață ceva mai mică, de la câteva luni până la câțiva ani, în funcție de specie, dar au și mai multe șanse să fie omorâți de factori externi, fiind cei care ies în căutare de hrană și în explorare. Subspecia specializată în apărarea coloniei, respectiv soldații, au o viață și mai scurtă, de câteva săptămâni până la câteva luni. Masculii au o durată de viață redusă, murind la scurt timp după zborul nupțial și împerechere, fiind adaptați special doar pentru reproducere.
Tratamentul de dezinsecție împotriva furnicilor
Tratamentele împotriva furnicilor se împart în două categorii, respectiv în tratamente de interior și tratamente de exterior. În funcție de metoda aplicată împotriva furnicilor se pot face tratamente cu insecticide de contact, cu geluri insecticide de tip momeală (RB) sau insecticide sub formă de pulbere.
Tratamentul exterior
În exterior, furnicile pot să apară prin vegetație, prin grădini sau solarii, pe la bordura cimentată din jurul casei, prin trunchiurile copacilor, prin rosturile pavalelor sau orice altă zonă în care pot să se ascundă. Întotdeauna musuroiul va fi ascuns, și la suprafață vor apărea doar furnicile muncitoare care ies în căutare de hrană. Astfel, de cele mai multe ori tratamentul este unul mai complex și trebuie făcut astfel încât să se distrugă și cuibul.
În majoritatea cazurilor pe exterior, furnicile nu sunt daunătoare, ci pot fi doar deranjante prin prezența lor în diferite locuri sau când își fac cuiburile prin culturi sau gazon. Pe exterior, acestea fac parte din ecosistem și aduc beneficii semnificative mediului și oamenilor recicland materiale organice cum ar fi frunzele sau insectele moarte, sau chiar deșeurile organice de pe sol. În plus, prin galeriile și tunelurile făcute în pământ, aerisesc solul și astfel favorizează creșterea plantelor și a altor organisme.
Astfel, tratamentele în exterior împotriva furnicilor nu sunt foarte solicitate, ci doar izolate, atunci când au ajuns să facă musuroaie foarte mari, sunt prin zone în care daunează vizual, sau apar într-o bucătărie de vară sau un loc exterior unde se depozitează mâncarea și au contaminat-o.
Insecticide
Prin vegetație, tratamentele se fac la fel ca pentru orice insectă țărătoare care trăiește în exterior, aplicându-se soluția de lucru cu pompă sau cu atomizorul, la nivelul solului, pe tufe și pe pereții din jurul spațiului până la aproximativ 1 metru înălțime. În acest fel se vor omorî furnicile active, care sunt în afara musuroiului. Nu se vor distruge cuiburile în totalitate, dar de multe ori scopul acestor tratamente este de a reduce și ține sub control gradul de infestare. Nu sunt cerute direct tratamentele specifice pentru furnici deoarece acestea intră la pachet și sunt omorâte în momentul în care se fac intervențiile pentru alți dăunători mai periculoși, cum ar fi căpușele, puricii sau țânțarii.
În aceste cazuri se recomandă utilizarea insecticidelor de șoc specifice tratamentelor de exterior pentru insecte țărătoare, cum ar fi Emulsiile Concentrate sau Emulsiile în Dispersii apoase. Pe exterior, efectul insecticidelor de contact este diminuat de condițiile meteo nefavorabile, de umiditate sau de razele puternice ale soarelui, astfel se va pune accentul pe tratamente cu efect de șoc care să aibă un randament cât mai mare în primele 24-48 de ore. Furnicile nu sunt foarte rezistente la acțiunea insecticidelor și vor muri destul de ușor chiar și la concentrații de lucru mai scăzute, deci nu este nevoie să se utilizeze concentrația de combatere, ci cea minimă din documentația produsului.
Insecticide cu efect de șoc recomandate
i14 Cytrol - în concentrație de 0.5 - 1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5 - 1%
Solfac Trio EC 140 NF - în concentrație de 0.4-0.8%
Solfac Combi Maxx - în concentrație de 0.4-0.8%
Cytrol Forte WP - cu o doză de 10 grame la 5 litri de apă, cu formulare WP dar cu o concentrație mare de substanță activă care îi oferă efect de șoc puternic.
Puverizatoare
Atomizoare
Aplicarea prin nebulizare sau termonebulizare nu se recomandă în cazul furnicilor, deoarece acestea stau pe și în sol, deci soluția de lucru trebuie să se așeze pe suprafețe, nu să se ridice și să stea cât mai mult timp în aer. Se poate face un tratament prin nebulizare zonal, pe un musuroi mai mare, cu multe galerii, care nu se poate distruge. Prin aplicarea soluției prin nebulizare direct pe el, particula va pătrunde mai bine prin acesta, dar va avea doar un efect de moment, cu randament destul de scăzut. În acest caz, tot gelul insecticid va avea rezultate mai bune.
Insecticide gel
Atunci când trebuie intervenit direct asupra unui musuroi sau pe o suprafață restrânsă în care se găsesc mai multe furnici pe lângă tratamentul prin pulverizare, trebuie folosite și insecticide sub formă de gel sau pulbere insecticidă. Tratamentul prin pulverizare se poate face pe toată suprafața pe care se observă furnicile pentru a omorî din furnicile muncitoare și pentru a reduce considerabil gradul de infestare. După 1-2 zile se va reveni, se va face o inspecție, și în zona în care încă mai apar furnici se va aplica gel insecticid cu atractant. Acesta va atrage furnicile la consum, vor lua din el și vor duce în musuroi pentru a se hrăni și regina, larvele și restul coloniei, deci în felul acesta se va distruge și cuibul. Dacă este vorba de o infestare masivă se poate să fie nevoie de aplicarea gelului în repetate rânduri, și reducerea gradului de infestare să se facă treptat.
Gelul insecticid are consistența unei paste lichide, deci dacă se va pune direct pe pământ sau zone poroase, absorbante, își va pierde efectul. Astfel, pe exterior, momeala RB trebuie pusă în stații de intoxicare pentru gel, care se vor plasa cât mai aproape de musuroi sau zona în care sunt observate furnicile. După o ploaie mai puternică, dacă zona a fost inundată sau praful a fost răscolit de vânt, gelul se poate să fie deteriorat chiar dacă este pus în stațiile de intoxicare, deci trebuie verificată, curățată stația și aplicat alt gel dacă este nevoie. În funcție de caz, gelul se poate pune și direct pe jos sau pe alte obiecte dacă au suprafață lucioasă, dar își vor pierde proprietățile mult mai repede.
Insecticide sub forma de gel
Stații de intoxicare pentru gel insecticid
Aplicatoare
Pentru seringile de gel aveți nevoie de un aplicator, care va doza și va face aplicarea mai precisă și ușoară datorită reglajelor mai fine și a capetelor de aplicare.
În cazurile în care gelul insecticid nu se poate aplica în zona musuroiului sau dacă cuiburile au guri de deschidere mai mari și nu sunt foarte adânci, cum ar fi găurile dintre pavele sau crăpăturile din beton de la baza clădirilor, se poate utiliza suplimentar tratamentului prin pulverizare și un insecticid sub formă de pulbere.
Acesta este tot un insecticid de contact, dar prin aplicarea prafului în galeria furnicilor cu ajutorul unui Duster se va obține un tratament de remanență. Solutiile prin pulverizare sunt absorbite de pământ sau de alte zone poroase pe care se aplică, astfel efectul nu este unul de durată, ci doar de soc, dar soluția sub formă de pulbere introdusă pe galerie va avea efect atât timp cât rămâne acolo. Insecticidele sub forma de pulbere nu atrag furnicile la consum, dar inevitabil când vor intra și vor ieși din musuroi vor lua contact cu pulbere, o vor prelua pe corp și o vor duce și mai adânc în cuib. Dacă este într-o zonă cu umiditate mai mare se poate chiar acoperi superficial musuroiul după ce se aplică pulberea în interior, și astfel va avea rezultate pe o perioadă mai lungă de timp.
Pulbere insecticidă
Aplicatoare
Tratamentul interior
În interior, furnicile apar în general în zona în care se consumă și depozitează alimente sau alte materii organice, fiind atrase de sursele de hrană și de condițiile de temperatură prielnice modului lor de viață. Ajung în casă aduse chiar de oameni în bagaje, în pungile cu cumpărături, pe încălțăminte sau alte obiecte aduse din grădină în casă, sau pătrund din exterior pe lângă geamurile neizolate, pe sub tocul ușilor sau prin locul în care intră tevile de căldură sau gaze în case. Se mai pot aduce în interior prin florile din ghiveci sau pământul care se pune la plantele de apartament.
Fiind foarte mici, sunt greu de sesizat în primele faze, și odată ajunse în interior, caută locuri ascunse în care să fie protejate și pot să își creeze o nouă colonie. În general se ascund pe după plinte, în rosturile de la parchet, în dulapurile în care se țin alimentele, sau locul unde se păstrează gunoiul, în fisurile dintre plăcile de gresie sau de faianță. De acolo, vor ieși doar în căutare de hrană și odată găsită o sursă vor rămâne în zona ei, nu se vor deplasa în toată casa. Furnicile, prin modul lor de viață, sunt foarte organizate și merg toate în șir până la o sursă de hrană din care iau bucăți și le duc înapoi în cuib pentru a menține toată colonia, deci de cele mai multe ori la interior se vor găsi în număr mai mare.
Astfel, în interior cele mai multe tratamente sunt izolate, și se pot face doar cu gel insecticid cu atractant. Spre deosebire de aplicarea în exterior, în acest caz, se poate pune gelul și direct pe podea, pe zone neabsorbante cât mai aproape de zona în care se observă furnicile. Acestea vor fi atrase de la distanțe de 1-2 metri de gel, deci nu trebuie pus în zone deschise unde se va șterge ulterior, ci cât mai ascuns.
Furnicile vor fi atrase pe loc de picătura de gel aplicată, o vor înconjura și consuma din ea și vor duce și în cuib, deci în felul acesta se va observa și gradul de infestare. Unde sunt foarte multe furnici, picătura de gel aplicată poate fi acoperită în totalitate.
În cazul în care sunt extinse pe suprafețe mari și au ajuns să contamineze mâncarea sau alte materii organice, prima dată se vor elimina aceste surse, după care se va face un tratament prin pulverizare prin toate zonele în care apar. După 1-2 zile se revine și se face o inspecție amănunțită a spațiului. Furnicile cel mai probabil vor mai apărea pe zone restrânse, ceea ce înseamnă că în apropiere se află și cuiburile, deci se va aplica gelul doar pe acolo. Este foarte important ca gelul insecticid să fie lăsat pe suprafață cât mai mult timp. Acesta are remanență și atractivitate pe perioade lungi de timp, deci trebuie pus pe zone în care nu se va șterge.
În funcție de spațiu, se poate pune și în stațiile de intoxicare pentru gel, mai ales dacă prin domeniul de activitate al acestuia este un loc cu umiditate și mizerie mare. Stațiile de intoxicare, pe lângă faptul că protejează gelul, vor ajuta să controlați consumul și infestarea în timp. Dacă gelul se pune pe jos, nu se va mai putea verifica la 1-2 săptămâni deoarece se poate șterge din greșeală sau se uită locul în care a fost aplicat.
Pe interior se pot folosi și insecticidele sub formă de pulbere, dar pentru combatere rezultate mai bune veți obține prin pulverizare și cu gel insecticid. Pulberea insecticidă este indicată în interior pentru formarea unor bariere și pentru a împiedica furnicile să pătrundă din exterior într-un spațiu populat.
Ca exemplu, dacă la un apartament de la parter, balconul are ușa sau geamuri care nu sunt izolate foarte bine, și furnicile tot intră din grădină din fața blocului pe acolo, se poate aplica insecticidul sub formă de pulbere prin orificiile de lângă rama, astfel încât în momentul în care furnicile vor încerca să treacă pe acolo să intre în contact cu insecticidul. Bineînțeles, aceasta este o soluție de moment, ce nu va rezolva problema și nu va elimina sursa. Trebuie eliminate furnicile de pe exterior și zidite sau închise cu silicon orificiile prin care pot să pătrundă furnicile.
Pentru tratamentele de interior, metodele de aplicare și soluțiile de lucru sunt asemănătoare celor din exterior, dar în cazul insecticidelor de contact, se poate opta pentru un produs cu remanență și fără miros, cum ar fi Suspensiile Concentrate, Granulele sau Pulberile în dispersii apoase:
K-Othrine SC 25 - în concentrație de 1-2%
K-Othrine WG 250 - într-o concentrație de 20 grame la 14-20 litri de apă
Cytrol Forte WP - într-o concentrație de 20 grame la 5-10 litri de apă
K-Othrine Partix - în concentrație de 1-2%
Pe lângă tratamentele chimice în interior pentru evitarea infestării cu furnici, curățenia este foarte importantă. Furnicile sunt atrase de alimente, în special de produse cu mult zahăr în compoziție, grăsimi sau carbohidrați, dar în lipsa acestora pot mânca orice. Deci mâncărurile care nu sunt depozitate în frigider sau recipiente închise, urmele de grăsimi de pe aragaz sau din jurul acestora, gunoiul lăsat fără capac și resturile de mâncare, vor favoriza crearea cuiburilor în interior.
Testează-ți cunoștințele cu ajutorul platformei noastre!
Testează-ți cunoștințele cu ajutorul platformei noastre!
Îți oferim posibilitatea de a-ți evalua și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile. Această platformă este concepută pentru a sprijini profesioniștii din pest control în dezvoltarea continuă a competențelor lor și pentru a ne asigura că tu ești mereu la curent cu cele mai recente informații și tehnologii din industrie.
Îți oferim posibilitatea de a-ți evalua și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile. Această platformă este concepută pentru a sprijini profesioniștii din pest control în dezvoltarea continuă a competențelor lor și pentru a ne asigura că tu ești mereu la curent cu cele mai recente informații și tehnologii din industrie.
Alegând să-ți verifici cunoștințele dobândite în urma lecțiilor parcurse, contribui la creșterea calității serviciilor tale de control al dăunătorilor și la menținerea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru comunitatea din care faci parte.
Alegând să-ți verifici cunoștințele dobândite în urma lecțiilor parcurse, contribui la creșterea calității serviciilor tale de control al dăunătorilor și la menținerea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru comunitatea din care faci parte.