Lecții de Pest Control
Cum scăpăm de căpușe
Cum scăpăm de căpușe
Identificarea căpușelor, reproducerea acestora și mediul de viață
Căpușele sunt insecte ce fac parte din clasa Arachnida, iar împreună cu acarienii formează ordinul Acari. Din clasa Arachnida fac parte și păianjenii, acarienii și scorpionii, dar, deși sunt toate din aceeași specie, există diferențe semnificative între aceste insecte, atât din punct de vedere morfologic, cât și a stilului de viață.
Identificare
Căpușele sunt paraziți externi ce se hrănesc cu sângele mamiferelor, păsărilor și uneori cu al reptilelor și amfibienilor, și sunt cunoscute ca insecte transmitătoare de boli. Acestea nu prezintă mecanisme de analiză a mediului foarte dezvoltate, însă pot detecta foarte ușor viețuitoarele cu sânge cald din jur pe baza căldurii corporale, a anumitor mirosuri pe care le degajă sau pot simți anumite vibrații, și cel mai frecvent se atașează de gazdă urcându-se pe firele de iarbă. Foarte multe specii de căpușe nu au ochi, se bazează pe alte simțuri pentru găsirea gazdelor și a adăposturilor.
În cadrul ordinului Acari, subordinul Ixodida sunt cuprinse trei familii de căpușe: Argasidae sau căpușele moi, Nuttalliellidae și Ixodidae sau căpușele tari, cele din urmă fiind și cele mai uzuale și daunatoare specii. Familia Ixodidae cuprinde aproximativ 700 de specii la nivel mondial, dintre care aproximativ 60 întâlnite și în Europa, diferențierea acestora fiind destul de grea datorită caracteristicilor asemănătoare.
Specii
Cele mai uzual și întâlnite specii din România sunt din familia Ixodida, cu prezență mai numeroasă fiind:
Ixodes ricinus (Căpușa cu picioare negre) denumită popular și căpușa comună este una din cele mai răspândite specii din Europa și poate transmite boli precum Lyme sau Encefalita. Se găsește în zonele cu vegetație bogată, cum ar fi pădurile, câmpiiile sau zonele rurale cu tufișurile și iarba înaltă. Nu are o gazdă preferată, atacă orice animal găsește în zona în care trăiește, ajungând de multe ori și pe animale domestice cum ar fi câinii și pisicile, și chiar și pe om.
Dermacentor reticulatus (Căpușa cu coarne) este o specie destul de răspândită în România care preferă zonele deschise, cum ar fi pășunile sau câmpiiile cu locuri însorite. Caută gazde mai mari cum ar fi vacile, caii, oile sau caprele dar poate ajunge și la câini, pisici sau alte animale în lipsa celor preferate. Este cunoscută și ca Ornate Tick datorită aspectului distinct. Carapacea sau partea dorsală prezintă un model destul de vizibil ca un ornament, spre deosebire de restul speciilor care au un aspect uniform.
Haemaphysalis punctata este de asemenea foarte răspândită în Europa și România și poate fi găsită în zonele cu vegetație mai densă și umiditate ridicată. Atacă o varietate de gazde, dar de cele mai multe ori ajunge la vite, oi, capre, căprioare sau iepuri, dar și la oameni dacă ajung în zona teritoriului lor.
Rhipicephalus sanguineus cunoscută sub numele de căpușa câinelui este o specie care se găsește pe câini și pe alte animale cu sânge cald. Este întâlnită în întreaga lume, în special în zonele cu climatul mai cald. Desi are o preferinta deosebita pentru caini poate afecta si alte animale, inclusiv pisicile, mamiferele salbatice si chiar oamenii. Se găsește mai mult în zonele urbane cu vegetație și poate fi recunoscută după culoare roșiatică - maronie.
Din familia Argasidae, care este o clasă diferită, cunoscută sub denumirea de căpușe moi, cu un aspect diferit față de cele din Ixodidae (căpușele tari) cu prezență în România ar fi:
Argas reflexus (Căpușa porumbelului) care adesea se găsește în cuiburile de păsări, în special în cuiburile de porumbei, și se hrănește cu sângele acestor gazde.
Argas persicus (Căpușa păsării cu cioc) case se întâlnește în regiunile cu climă caldă și poate infesta adăposturile animalelor și locuințele oamenilor.
Din aceiași familie se poate menționa și:
Ornithodoros moubata (Căpușa moartea neagră) care este o specie cunoscută pentru că transmite febra africană cauzată de bacteria Borrelia recurenti, dar este o specie ce se găsește cu precădere în Africa Subsahariana. Spre deosebire de speciile comune aceasta are și un aspect mai ciudat, cu gura în partea inferioară a corpului și fără ochi.
De menționat că sunt foarte multe specii de căpușe în Europa, diversificate în funcție de zonele geografice sau habitate, și sunt foarte greu de diferențiat, dar toate au aceleași caracteristici principale, atacă gazdele din care se hrănesc cu sânge și toate pot transmite numeroase boli.
În România au fost identificate științific 27 de specii de căpușe, (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae), dintre care cu prezența și cazuri de înțepături la om mai întâlnite patru specii, respectiv Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus. Oile, vacile și caprele sunt cele mai comune gazde ale căpușelor în România, mediul lor de viață și anatomia lor fiind perfecte pentru acest dăunător.
Speciile din clasa Argasidae din România, Argas reflexus și Argas persicus nu atacă omul, preferând păsările ca gazde în cele mai multe cazuri.
Anatomie
Căpușele au corpul tipic pentru acarieni, turtit și adaptat în timp pentru viața parazitară. Nu au o anatomie comună sau tipică ca alte insecte, neavând capul, antenele, toracele și abdomenul bine definite și diferențiate. Corpul lor este împărțit în două regiuni, cea anterioară (capitul sau gnatosoma) și cea posterioară (idiosoma). Prima regiune a corpului se compune din baza capitului și o regiune anterioară unde este aparatul bucal. A doua parte a corpului căpușelor, idiosoma, este compusă din plăci ce au scop de scuturi. Pe regiunea posterioară sunt dezvoltate 4 perechi de picioare la adulți, respectiv 3 perechi la larve și organele de reproducere.
Sunt de dimensiuni mici, ajungând până la 30 mm în lungime, cu diferențe între specii și stil de viață, dar chiar și așa sunt cei mai mari acarieni. La speciile de căpușe tari masculii sunt de cele mai multe ori mai mici decât femelele.
Dietă
Când o căpușă se hrănește cu sânge, corpul său se umflă în mod semnificativ. Acest proces este esențial pentru ciclul de viață al căpușei și se desfășoară după cum urmează:
O căpușă detectează o gazdă și se agață de aceasta cu ajutorul picioarelor și a aparatului bucal specializat. Prin acesta injectează saliva în gazdă la înțepătură pentru a preveni coagularea sângelui și pentru a face hrănirea mai ușoară.
Pe măsură ce se hrănește cu sânge, corpul ei începe să se umfle, cantitatea de sânge consumat putând depăși de multe ori greutatea inițială a căpușei. În funcție de specie și de stadiul de dezvoltare, hrănirea poate dura de la câteva minute până la 20 de minute. Unele specii de căpușe pot rămâne atașate de gazdă pentru a se hrăni pe măsură ce se dezvoltă de la stadiul de nimfă la adult, proces ce poate dura săptămâni sau chiar luni.
După ce se satură, căpușa își îndepărtează aparatul bucal și se desprinde de gazdă, acesta fiind momentul în care se termină ciclul de hrănire.
Femelele pot depune ouă doar după ce s-au hrănit, astfel după ce au terminat întreg procesul, căpușele gestante se retrag într-un loc protejat din mediul înconjurător pentru a lăsa ouăle pe zone sigure.
Ciclul de viață
Ciclul de viață al căpușelor ixodide se desfășoară pe durata a 2-3 ani, cu sau fără schimb de gazde, diferențierea făcându-se doar în stadiul de adult la care au aparatul bucal complet dezvoltat și cele 8 picioare.
Stadiile de dezvoltare a căpușelor sunt:
Ouăle - ciclul de viață începe cu depunerea ouălor. Femela le depune în locuri protejate, cum ar fi prin iarbă sau vegetație. Acestea pot rezista la condiții nefavorabile și pot supraviețui la temperaturi extreme și umiditate mare până la ecloziune.
Larvele - din ouă ies larvele care sunt prima etapă mobilă a căpușelor. În acest stadiu caută deja gazde pentru a se hrăni cu sânge și, după ce sunt saturate, se desprind și revin la sol unde se vor dezvolta în continuare. Larvele preferă animale mici, cum ar fi șoarecii sau păsările, și pentru trecerea la următorul stadiu au nevoie de o singură hrănire.
Nimfele - reprezintă a doua etapă activă în care, de asemenea, se hrănesc cu sângele gazdelor. În această etapă au un comportament similar celui de larvă, caută o gazdă de care să se prindă și din care să se hrănească, după care revin la sol. Și ca nimfa caută gazdele cu dimensiuni mai mici fiind mai ușor să ajungă pe acestea, dar în funcție de caz pot ajunge și pe gazde mai mari. La fel ca larvele, se hrănesc o singură dată.
Adulții - sunt stadiul final al dezvoltării căpușelor în care se pot și reproduce. După ce se hrănește, femela depune ouăle și ciclul de viață se reia. În acest stadiu caută gazde mai mari și se hrănesc de mai multe ori pe parcursul vieții.
Căpușa comună (Ixodes ricinus)
Ixodes ricinus sau căpușa comună, care este cea mai întâlnită specie, este o căpușă cu trei gazde, având nevoie de o gazdă și o hrănire pentru fiecare stadiu de dezvoltare. Unele specii pot să rămână și să se dezvolte pe o singură gazdă toată viața, de la stadiul de larvă până la stadiul de adult. Ca toate căpușele în general, în primele 2 stadii caută animale de dimensiuni mai mici, cum ar fi șoarecii, șobolanii, veverițele, cârtițele, reptilele sau păsările.
La această specie, durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, fiecare stadiu de dezvoltare durând aproximativ un an. Poate supraviețui perioade foarte lungi de timp fără să se hrănească, până la un an în stadiul de adult și chiar și mai mult în stadiul de larvă și nimfă.
Femela adultă, după ciclul complet de hrănire, se desprinde și cade de pe gazdă pe sol, unde va depune până la 2000 ouă în decurs de o lună. În prima parte a dezvoltării ouălor, acestea sunt lipite de corpul femelei, și în timp se desprind și rămân pe sol în diferite locuri, astfel o singură femelă poate contamina o suprafață extinsă. După ce depune toate ouăle, femela căpușei Ixodes ricinus moare. Din totalul ouălor depuse, o bună parte sunt distruse de factorii de mediu extremi, căldura excesivă și seceta fiind cele mai de impact asupra lor.
Larvele ies din ouă în timpul verii, după 3-36 săptămâni, în funcție de temperatură și umiditate, dar caută o gazdă și se hrănesc prima dată în vara următorului an. În acest stadiu au doar 3 perechi de picioare dezvoltate, cu ajutorul cărora se cățără până în vârfurile firelor de iarbă în căutarea unei gazde.
După fixarea pe prima gazdă, se hrănesc timp de câteva zile crescând considerabil în greutate în această perioadă, după care se desprind de pe gazdă și revin la sol, unde vor sta ascunse și vor trăi în acest stadiu timp de 5-7 săptămâni. După această perioadă, năpârlesc și se transformă în nimfă, stadiu în care seamănă foarte mult cu adultul. La căpușa comună, în acest stadiu, au toate cele 8 picioare dezvoltate, deci pot căuta și o gazdă mai mare. Trăiesc ca nimfă timp de aproximativ 12 luni, după care sunt pregătite să treacă la stadiul de adult, deci caută o gazdă din care să se hrănească. Odată ce au găsit-o, sug sânge pe o perioadă de 3-7 zile, după care se desprind și revin la sol, unde își vor continua viața și se vor dezvolta pe durusl a câtorva luni, până năpârlesc și se transformă în adulți, masculi sau femele.
Adultul Ixodes ricinus trăiește liber până la un an, după care caută să se hrănească iar, deci se urcă pe vegetație mai mare și așteaptă un animal pe care să se prindă. În acest stadiu, caută de obicei mamifere mai mari, cum ar fi bovinele, ovinele, câinii, pisicile, caprioarele sau chiar și omul. Aceasta este cea de-a 3-a gazdă în ciclul lor reproductiv și ultima, gazda din care se vor hrăni cu sânge timp de 5-14 zile, perioadă în care se vor și împerechea. Femelele acumulează o cantitate mai mare de sânge pentru a putea dezvolta ouăle, pe când masculii consumă mai puțin și sunt mai activi în căutarea femelelor.
După un timp, se desprind de pe gazdă și revin la sol, unde masculii mor în scurt timp, iar femelele depun ouăle și apoi mor, reluându-se circuitul vieții din ouă.
Dezvoltarea căpușei comune Ixodes ricinus, ca și la celelalte specii, este strâns legată de condițiile meteo, deci și activitatea lor și atacurile asupra oamenilor și a animalelor este mai accentuată în anumite perioade prielnice lor.
Riscurile Mușcăturilor de Căpușe
În România, primul val de atacuri și activitate are loc la început de primăvară, din martie până în luna mai, după care, datorită căldurilor extreme, încetinește și se reactivează pe la finalul lunii august până spre finalul lunii septembrie. Odată cu scăderea temperaturilor, activitatea și atacurile căpușelor regresează.
Nu este neapărat ca toate speciile să aibă aceleași perioade de dezvoltare; în funcție de zona în care trăiesc și de mediu, pot trece de la un stadiu la altul mai repede sau mai târziu, pot sta pe o gazdă mai mult timp sau pot schimba mult mai multe gazde. Ixodes ricinus este specia cea mai întâlnită la noi în țară și cea mai periculoasă, putând transmite numeroase boli, cea mai cunoscută și agresivă fiind boala Lyme.
Borelioza Lyme sau Boala Lyme este o boală infecțioasă produsă de o bacterie care se transmite la om prin mușcătura căpușelor din specia Ixodes. Aceasta afectează întregul organism, simptomele și semnele ei fiind confundate cu semnele altor boli. Reacțiile diferă de la o persoană la alta, deci este greu de identificat în stadii incipiente.
În cazul infestării în primele faze, va apărea o leziune și o erupție vizibilă pe piele în jurul mușcăturii, după care infecția se diseminează și bacteriile se pot răspândi prin sânge spre alte organe din corp. După luni sau chiar ani pot apărea semne ale unor complicații de sănătate grave. Cu cât boala este tratată mai repede, imediat la identificarea căpușei pe corp, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. În caz contrar, se poate ajunge la o boală cronică cu afecțiuni articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice. În general, după 6 luni se poate vorbi de boala Lyme cronică.
Printre cele mai grave manifestări se pot menționa complicațiile neurologice ce dau dureri de cap severe, amețeli, paralizie facială sau dificultăți de concentrare, complicațiile articulare ce duc la dureri și umflături articulare sau tulburări de ritm cardiac, afectarea ochilor și oboseala cronică.
Mușcătura de căpușă nu este dureroasă, este insesizabilă, de aceea nu se simte și se observă pe loc, căpușa fiind de cele mai multe ori văzută pe corp doar după ce s-a hrănit cu o cantitate semnificativă de sânge și s-a umflat. Atunci când căpușele se află la stadiul de nimfă și adult, există cea mai mare posibilitate de a se transmite boli.
De menționat că nu toate mușcăturile de căpușe duc la transmiterea bolilor, dar este foarte important să consultați un medic specialist cum vă dați seama că ați fost mușcat de o căpușă pentru a preveni orice complicatii ulterioare.
Perioadă de activitate
Căpușele sunt mai active în perioadele calde ale anului, de obicei primăvara, vara și toamna, când temperaturile sunt mai ridicate. Ele preferă temperaturile cuprinse între 10°C și 32°C pentru a fi mai active.
În timpul iernii, căpușele trec printr-un proces numit diapauză, care este asemănător cu hibernarea, perioada în care își reduc activitatea semnificativ, chiar până la inactivitate. Rămân ascunse în vegetație sau în medii protejate pentru a-și conserva energia. Cam toate speciile încep să fie active atunci când temperaturile exterioare încep să se încălzească, pe la începutul primăverii, deci tratamentele de combatere trebuie începute în această perioadă chiar dacă nu sunt cazuri în care au ajuns să piște oamenii sau animalele.
Căpușele au foarte mulți dușmani naturali care le vânează și se hrănesc cu ele, cum ar fi:
Păsările insectivore, precum coțofana, bufnița și vrabia.
Animalele mici, cum ar fi liliecii și rozătoarele, pot să mănânce căpușele.
Unele specii de pești care trăiesc în zonele umede pot mânca larvele de căpușă.
Anumite insecte, cum ar fi furnicile sau păianjenii, pot fi inamici naturali ai căpușelor.
Unele nematode parazite pot infecta și distruge căpușele.
Dar cu toate acestea, nu sunt suficienți pentru a controla și ține sub control populația de căpușe, mai ales în zonele cu vegetație densă și multe animale. Din acest motiv, metodele de combatere a căpușelor și efectuarea tratamentelor constant în timpul sezonului cald sunt foarte importante.
Tratamentul de dezinsecție împotriva căpușelor
Tratamentele împotriva căpușelor sunt, în general, tratamente de exterior, fiind insecte care trăiesc prin zone cu vegetație densă care să le ofere protecție. În interior, pot să apară ocazional în cazul în care sunt aduse de animale și nu sunt găsite la timp pe acestea, dar sunt situații izolate.
Tratamentul exterior
Pe exterior, tratamentele împotriva căpușelor se fac prin vegetație, în curțile caselor private sau la instituțiile publice, în parcuri, pe câmpii sau pășuni. Acestea sunt locurile în care trăiesc căpușele în așteptarea unei gazde, nu preferă locuri deschise unde să fie la vedere, cum ar fi aleile pietonale, locurile betonate sau terasa unei case, dar în anumite situații, dacă sunt în apropierea zonelor de risc, pot fi tratate deoarece se poate să ajungă în tranzit sau să cadă de pe animale și pe aceste suprafețe.
Primele intervenții trebuie făcute atunci când temperaturile cresc și se mențin constant peste 10 grade Celsius, atât pe timpul zilei, cât și noaptea, deci la începutul primăverii. În România, căpușele au două perioade în care sunt mai active, în lunile Martie-Mai și la finalul lunii August până în prima parte a lunii Octombrie, fiind perioadele cu temperaturi optime pentru acest dăunător. Dar, deși sunt mai active în această perioadă, este indicat ca tratamentele să se repete pe toată perioada sezonului cald la intervale de aproximativ o lună între ele, deoarece în perioada în care nu sunt văzute nu dispar în totalitate, doar stau ascunse. Astfel, veți reduce gradul de infestare dinainte de a deveni active și implicit periculoase.
Pentru tratamentele de exterior, eficacitatea nu va fi niciodată de 100%, indiferent de dăunător, insecticidul folosit sau metoda de aplicare, din acest motiv tratamentele trebuie făcute constant.
În momentul intervențiilor se va căuta omorârea unui procent cât mai mare de dăunători din zona tratată astfel încât zona să devină sigură. Pentru acest lucru este foarte important ca înainte de aplicarea tratamentelor iarba să fie tunsă dacă este foarte mare, astfel încât soluția pulverizată să ajungă până la baza firelor de iarba, fiind locul în care stau ascunse când nu sunt în căutarea unei gazde din care să se hrănească. Eficiența maximă se va obține atunci când înălțimea firelor de iarba sau a vegetației de la sol nu depășește 5-7 centimetri.
Pe exterior, soluția aplicată este spălată la prima ploaie, deci trebuie urmărită constant prognoza meteo și intervenit atunci când sunt 3-5 zile senine. Este important să nu fie făcut tratamentul imediat după ploaie sau după udarea gazonului, deoarece apa rămasă pe suprafețe va dilua soluția de lucru. Pe același principiu, tratamentul nu trebuie făcut când urmează să vină ploaia și nu trebuie udat gazonul imediat după aplicarea acestuia.
Indiferent de insecticidul utilizat și de metoda de aplicare, pe exterior tratamentele au doar efect de șoc, umiditatea, temperaturile ridicate sau foarte scăzute, razele soarelui sau roua reducând eficiența produselor aplicate în timp, deci se va căuta o perioadă de 2-3 zile fără ploaie și temperaturi constante pentru un randament ridicat.
De la un tratament la altul, se vor mai dezvolta și vor ieși din ouă și larve alte căpușe, vor mai ajunge alți adulți din zonele învecinate sau vor fi aduși de animale din parcuri sau spații netratate, din acest motiv trebuie repetate intervențiile pe toată durata sezonului, nu este suficient doar un tratament la începutul primăverii.
Aparatură recomandată
Tratamentul împotriva căpușelor pe exterior se recomandă să se facă cu atomizorul sau cu pulverizatorul, prin aplicare directă cu jetul direcționat spre sol la aproximativ 45 de grade, astfel încât particula să ajungă până la baza firului de iarbă. Se va defini spațiul de tratat ca suprafață și se va aplica soluția în benzi transferabile dintr-un capăt în altul cu mișcări ale tijei de pulverizare dintr-o parte în alta. Pe lângă suprafața cu vegetație de la sol, se vor pulveriza și zone din jur până la aproximativ 1 metru înălțime, tufele sau plantele care se află în spațiu sau orice alte obiecte pe care pot ajunge căpușele și pot fi udate. Nu trebuie aplicată soluția prin copaci sau zone foarte înalte deoarece căpușele sunt insecte țărătoare și stau pe sol.
Este de preferat cu atomizorul deoarece are putere mai mare, particula este pulverizată grosier și ajunge cu siguranță pe toată suprafața. În plus, prin această metodă de aplicare, se poate acoperi o suprafață mai mare într-un timp mai scurt. Este indicat pentru suprafețele medii și mari, unde nu sunt obiecte sensibile în spațiu care pot fi deteriorate de jetul pulverizat. În cazul unei suprafețe extinse, cum ar fi un parc sau o pășune, tratamentul se poate împărți pe zone pentru a se face de mai multe persoane concomitent.
Atomizoare recomandate
În cazul suprafețelor mai mici, se poate folosi pompa de spate, manuală sau electrică, cu o duză evantai sau con, dar cu diametru mai mare, astfel încât să se formeze benzi în momentul aplicării cât mai mari. În cazul utilizării unei duze mai fine, se va insista mai mult pe suprafețe, deci va fi nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru tratament. Prin această tip de aplicare, controlul soluției pulverizate este mult mai bun, deci într-o zonă în care sunt și obiecte mai sensibile care nu trebuie să intre în contact cu soluția pulverizată, este mai sigură această variantă.
Pulverizatoare recomandate
Tratamentul pe exterior pentru căpușe, în cazul suprafețelor extinse, se poate face și cu pulverizatoare motorizate de spate sau de tip roabă. Spre deosebire de modelele electrice sau manuale, acestea au presiune și distanță de pulverizare mai mare și rezervoare cu volume mari, astfel încât nu este nevoie să se alimenteze cu apă la fel de des, iar operatorul este mai eficient.
Modelele pe roți sau de tip roabă au furtune de pulverizare de la 10 până la 50 de metri, deci prestatorul va merge doar cu tija de pulverizare în mână și nu va depune același efort ca în cazul utilizării pompelor de spate sau a atomizoarelor.
Pulverizatoare motorizate recomandate
Pentru tratamente urbane, în parcuri cu suprafețe mari, pe câmpii sau pe pășuni, tratamentul se poate face și cu generatoarele ULV de montat pe mașină, cu duze mai mari, presiune mai mare și tunul de pulverizare îndreptat în jos, astfel încât particula pulverizată să ajungă direct la sol.
Ca alternativă, se poate face tratamentul și cu tija de pulverizare cu furtun din componenta generatoarelor auto-purtate, prin respectarea indicațiilor de la tratamentul făcut cu pulverizatoarele motorizate. Pe anumite zone nu au acces mașinile, deci nu puteți să ajungeți cu aparatul peste tot, dar se poate parca mașina pe marginea zonei cu iarbă, iar operatorul se poate deplasa pentru tratament doar cu tija de pulverizare.
Generatoare auto-purtate recomandate
În cazul căpușelor, nu se recomandă tratamentele cu foggerul (termonebulizatorul) deoarece ceata caldă se ridică de la sol, deci particula pulverizată nu va intra în contact cu zona ce se dorește a fi tratată pe o perioadă mai lungă de timp. Pe același principiu, nu se recomandă aplicarea cu nebulizatoarele de mână prin crearea cetii în aer. Se poate utiliza această metodă doar pe suprafețe mici, în lipsa altor utilaje, prin îndreptarea jetului pulverizat direct în jos, dar în acest caz iarba trebuie să fie proaspăt tunsă.
Fiind tratamente de exterior, este recomandat să se utilizeze insecticide de contact cu efect de șoc cât mai puternic, sub formă de Emulsie Concentrată (EC) sau Emulsie în Dispersie Apoasă (EW), ce au efect de Knock-Out dat de solvenții din compoziție, sau insecticide cu concentrații mari de substanțe active ce oferă rezultate rapide datorită acestora.
Nu sunt indicate insecticidele sub formă de Suspensie Concentrată sau alte formulări cu remanență deoarece efectul se duce în 1-3 zile de la pulverizare datorită condițiilor de mediu.
Se recomandă utilizarea concentrației maxime din documentația produselor, respectiv cea de combatere și nu de prevenție, căpușele fiind mai rezistente la acțiunea insecticidelor datorită “scutului” din partea inferioară a corpului.
Întotdeauna se va respecta concentrația și doza de aplicare de pe eticheta produsului, nu se va depăși și nu se vor amesteca mai multe insecticide în căutarea unui efect mai rapid. Concentrațiile de lucru menționate pe etichete sunt testate pe daunatori, deci dacă sunt respectate și tratamentul este efectuat corect, nu au cum să nu dea rezultate.
Insecticide recomandate
În cazul căpușelor, nu se pot folosi insecticide cu atractant, insecticide de tip momeală sau sub formă de pulbere și nici capcane cu adeziv sau alte tipuri. Cele mai sigure și utilizate tratamente sunt cele cu insecticide de contact, orice alte metode improvizate nefiind testate și omologate.
După aplicarea tratamentelor în zona tratată, nu trebuie să intre nimeni timp de 4-6 ore, până suprafața se usucă în totalitate. Dacă sunt animale de companie care umblă prin iarbă și mai și mănâncă din ea, este indicat să se țină la distanță față de zona tratată pentru cel puțin 24 de ore. Oamenii nu trebuie să intre în contact direct cu pielea pe zonele tratate pentru cel puțin 24 de ore, deci după tratamente nu se poate sta pe iarbă și nu trebuie lăsați copiii să se joace prin vegetație.
Tratamentul interior
În interior, pe suprafețe, căpușele pot să apară în zona cuiburilor animalelor de companie, căzute de pe gazde sau aduse în casă de acestea. În aceste cazuri, tratamentul se face la zona respectivă, prin pulverizarea insecticidelor de contact prin zona cuiburilor, aplicate uniform astfel încât să acopere toate suprafețele. Aceste cazuri sunt izolate, căpușele fiind găsite pe animale de cele mai multe ori înainte să ajungă să infesteze un spațiu interior.
Pentru tratamentele în zona cuiburilor se pot folosi și insecticide gata pregătite deoarece nu se va face pulverizarea pe suprafețe extinse, deci în general sunt făcute direct de beneficiari:
În cazurile în care ajung să infesteze un spațiu interior, tratamentul se va face pe toată suprafața spațiului, iar materialele textile se vor spăla la temperaturi ridicate. Acest lucru se poate întâmpla în locuri parazitate, unde ajung animalele infestate și nu există persoane care să identifice problema la timp. Pot să mai apară în ferme de animale semi-acoperite sau închise unde se va face tratamentul prin pulverizare pe toată suprafața la fel ca și în cazul celor de exterior. Foarte important în această situație ca animalele să fie scoase din adăpost în momentul intervenției.
Tratament animale de companie
Pe lângă tratamentele chimice pe suprafețe, este foarte important ca animalele de companie să fie tratate cu produse veterinare de prevenție și de combatere dacă s-au găsit căpușe pe acestea. Animalele sunt purtătoare și transportoarele căpușelor, și le pot duce dintr-o zonă în alta pe blana lor, din acest motiv este neapărat ca acestea să fie în permanență protejate.
Nu se vor folosi produsele biocide de contact aplicate prin vegetație și pe animale, se vor utiliza doar produse veterinare recomandate de medici de specialitate. Acestea pot fi sub formă de zgardă, picături, șampoane sau soluții de îmbăiere, și se aleg în funcție de dimensiunea și vârsta animalului de companie.
Dacă găsiți căpușe pe animale, îndepărtați-le de urgență cu grijă. Trebuie folosită o pensetă cu vârf subțire sau instrumente speciale pentru îndepărtarea căpușelor astfel încât să se evite ruperea acestora în momentul extracției și eliberarea bacteriilor.
Folosiți mănuși de protecție și dezinfectați zona după îndepărtarea cu succes a căpușei. Anunțați medicul veterinar și monitorizați comportamentul animalului în următoarea perioadă. Verificați constant mușcătura pentru a observa eventualele semne de infecție.
Echipamente de protecție
Fiind tratamente chimice, este important să folosiți un echipament de protecție complet, respectiv combinezon antichimic cu glugă, mască de protecție cu filtre pe toată fața sau semimasca cu ochelari de protecție, și mănuși de protecție.
Deși tratamentul se face la sol, cu atomizorul sau prin pulverizare, este foarte important să se folosească mască de gaze cu filtre deoarece vapori de soluție se vor ridica în timpul aplicării. Tratamentele nu trebuie făcute când este vânt puternic sau condiții meteo ce pot duce în locuri nedorite particula pulverizată.
În cazul căpușelor trebuie să folosiți și cizme de cauciuc sau ghete impermeabile, care să vină în continuarea combinezonului pentru o etanșare completă. În cazul utilizării încălțămintei de stradă, căpușele se pot prinde pe aceasta, pot pătrunde în interior sau pot ajunge la piele pe sub combinezon dacă nu este strâns cu elastic.
Identificarea căpușelor, reproducerea acestora și mediul de viață
Căpușele sunt insecte ce fac parte din clasa Arachnida, iar împreună cu acarienii formează ordinul Acari. Din clasa Arachnida fac parte și păianjenii, acarienii și scorpionii, dar, deși sunt toate din aceeași specie, există diferențe semnificative între aceste insecte, atât din punct de vedere morfologic, cât și a stilului de viață.
Identificare
Căpușele sunt paraziți externi ce se hrănesc cu sângele mamiferelor, păsărilor și uneori cu al reptilelor și amfibienilor, și sunt cunoscute ca insecte transmitătoare de boli. Acestea nu prezintă mecanisme de analiză a mediului foarte dezvoltate, însă pot detecta foarte ușor viețuitoarele cu sânge cald din jur pe baza căldurii corporale, a anumitor mirosuri pe care le degajă sau pot simți anumite vibrații, și cel mai frecvent se atașează de gazdă urcându-se pe firele de iarbă. Foarte multe specii de căpușe nu au ochi, se bazează pe alte simțuri pentru găsirea gazdelor și a adăposturilor.
În cadrul ordinului Acari, subordinul Ixodida sunt cuprinse trei familii de căpușe: Argasidae sau căpușele moi, Nuttalliellidae și Ixodidae sau căpușele tari, cele din urmă fiind și cele mai uzuale și daunatoare specii. Familia Ixodidae cuprinde aproximativ 700 de specii la nivel mondial, dintre care aproximativ 60 întâlnite și în Europa, diferențierea acestora fiind destul de grea datorită caracteristicilor asemănătoare.
Specii
Cele mai uzual și întâlnite specii din România sunt din familia Ixodida, cu prezență mai numeroasă fiind:
Ixodes ricinus (Căpușa cu picioare negre) denumită popular și căpușa comună este una din cele mai răspândite specii din Europa și poate transmite boli precum Lyme sau Encefalita. Se găsește în zonele cu vegetație bogată, cum ar fi pădurile, câmpiiile sau zonele rurale cu tufișurile și iarba înaltă. Nu are o gazdă preferată, atacă orice animal găsește în zona în care trăiește, ajungând de multe ori și pe animale domestice cum ar fi câinii și pisicile, și chiar și pe om.
Dermacentor reticulatus (Căpușa cu coarne) este o specie destul de răspândită în România care preferă zonele deschise, cum ar fi pășunile sau câmpiiile cu locuri însorite. Caută gazde mai mari cum ar fi vacile, caii, oile sau caprele dar poate ajunge și la câini, pisici sau alte animale în lipsa celor preferate. Este cunoscută și ca Ornate Tick datorită aspectului distinct. Carapacea sau partea dorsală prezintă un model destul de vizibil ca un ornament, spre deosebire de restul speciilor care au un aspect uniform.
Haemaphysalis punctata este de asemenea foarte răspândită în Europa și România și poate fi găsită în zonele cu vegetație mai densă și umiditate ridicată. Atacă o varietate de gazde, dar de cele mai multe ori ajunge la vite, oi, capre, căprioare sau iepuri, dar și la oameni dacă ajung în zona teritoriului lor.
Rhipicephalus sanguineus cunoscută sub numele de căpușa câinelui este o specie care se găsește pe câini și pe alte animale cu sânge cald. Este întâlnită în întreaga lume, în special în zonele cu climatul mai cald. Desi are o preferinta deosebita pentru caini poate afecta si alte animale, inclusiv pisicile, mamiferele salbatice si chiar oamenii. Se găsește mai mult în zonele urbane cu vegetație și poate fi recunoscută după culoare roșiatică - maronie.
Din familia Argasidae, care este o clasă diferită, cunoscută sub denumirea de căpușe moi, cu un aspect diferit față de cele din Ixodidae (căpușele tari) cu prezență în România ar fi:
Argas reflexus (Căpușa porumbelului) care adesea se găsește în cuiburile de păsări, în special în cuiburile de porumbei, și se hrănește cu sângele acestor gazde.
Argas persicus (Căpușa păsării cu cioc) case se întâlnește în regiunile cu climă caldă și poate infesta adăposturile animalelor și locuințele oamenilor.
Din aceiași familie se poate menționa și:
Ornithodoros moubata (Căpușa moartea neagră) care este o specie cunoscută pentru că transmite febra africană cauzată de bacteria Borrelia recurenti, dar este o specie ce se găsește cu precădere în Africa Subsahariana. Spre deosebire de speciile comune aceasta are și un aspect mai ciudat, cu gura în partea inferioară a corpului și fără ochi.
De menționat că sunt foarte multe specii de căpușe în Europa, diversificate în funcție de zonele geografice sau habitate, și sunt foarte greu de diferențiat, dar toate au aceleași caracteristici principale, atacă gazdele din care se hrănesc cu sânge și toate pot transmite numeroase boli.
În România au fost identificate științific 27 de specii de căpușe, (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae), dintre care cu prezența și cazuri de înțepături la om mai întâlnite patru specii, respectiv Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus. Oile, vacile și caprele sunt cele mai comune gazde ale căpușelor în România, mediul lor de viață și anatomia lor fiind perfecte pentru acest dăunător.
Speciile din clasa Argasidae din România, Argas reflexus și Argas persicus nu atacă omul, preferând păsările ca gazde în cele mai multe cazuri.
Anatomie
Căpușele au corpul tipic pentru acarieni, turtit și adaptat în timp pentru viața parazitară. Nu au o anatomie comună sau tipică ca alte insecte, neavând capul, antenele, toracele și abdomenul bine definite și diferențiate. Corpul lor este împărțit în două regiuni, cea anterioară (capitul sau gnatosoma) și cea posterioară (idiosoma). Prima regiune a corpului se compune din baza capitului și o regiune anterioară unde este aparatul bucal. A doua parte a corpului căpușelor, idiosoma, este compusă din plăci ce au scop de scuturi. Pe regiunea posterioară sunt dezvoltate 4 perechi de picioare la adulți, respectiv 3 perechi la larve și organele de reproducere.
Sunt de dimensiuni mici, ajungând până la 30 mm în lungime, cu diferențe între specii și stil de viață, dar chiar și așa sunt cei mai mari acarieni. La speciile de căpușe tari masculii sunt de cele mai multe ori mai mici decât femelele.
Dietă
Când o căpușă se hrănește cu sânge, corpul său se umflă în mod semnificativ. Acest proces este esențial pentru ciclul de viață al căpușei și se desfășoară după cum urmează:
O căpușă detectează o gazdă și se agață de aceasta cu ajutorul picioarelor și a aparatului bucal specializat. Prin acesta injectează saliva în gazdă la înțepătură pentru a preveni coagularea sângelui și pentru a face hrănirea mai ușoară.
Pe măsură ce se hrănește cu sânge, corpul ei începe să se umfle, cantitatea de sânge consumat putând depăși de multe ori greutatea inițială a căpușei. În funcție de specie și de stadiul de dezvoltare, hrănirea poate dura de la câteva minute până la 20 de minute. Unele specii de căpușe pot rămâne atașate de gazdă pentru a se hrăni pe măsură ce se dezvoltă de la stadiul de nimfă la adult, proces ce poate dura săptămâni sau chiar luni.
După ce se satură, căpușa își îndepărtează aparatul bucal și se desprinde de gazdă, acesta fiind momentul în care se termină ciclul de hrănire.
Femelele pot depune ouă doar după ce s-au hrănit, astfel după ce au terminat întreg procesul, căpușele gestante se retrag într-un loc protejat din mediul înconjurător pentru a lăsa ouăle pe zone sigure.
Ciclul de viață
Ciclul de viață al căpușelor ixodide se desfășoară pe durata a 2-3 ani, cu sau fără schimb de gazde, diferențierea făcându-se doar în stadiul de adult la care au aparatul bucal complet dezvoltat și cele 8 picioare.
Stadiile de dezvoltare a căpușelor sunt:
Ouăle - ciclul de viață începe cu depunerea ouălor. Femela le depune în locuri protejate, cum ar fi prin iarbă sau vegetație. Acestea pot rezista la condiții nefavorabile și pot supraviețui la temperaturi extreme și umiditate mare până la ecloziune.
Larvele - din ouă ies larvele care sunt prima etapă mobilă a căpușelor. În acest stadiu caută deja gazde pentru a se hrăni cu sânge și, după ce sunt saturate, se desprind și revin la sol unde se vor dezvolta în continuare. Larvele preferă animale mici, cum ar fi șoarecii sau păsările, și pentru trecerea la următorul stadiu au nevoie de o singură hrănire.
Nimfele - reprezintă a doua etapă activă în care, de asemenea, se hrănesc cu sângele gazdelor. În această etapă au un comportament similar celui de larvă, caută o gazdă de care să se prindă și din care să se hrănească, după care revin la sol. Și ca nimfa caută gazdele cu dimensiuni mai mici fiind mai ușor să ajungă pe acestea, dar în funcție de caz pot ajunge și pe gazde mai mari. La fel ca larvele, se hrănesc o singură dată.
Adulții - sunt stadiul final al dezvoltării căpușelor în care se pot și reproduce. După ce se hrănește, femela depune ouăle și ciclul de viață se reia. În acest stadiu caută gazde mai mari și se hrănesc de mai multe ori pe parcursul vieții.
Căpușa comună (Ixodes ricinus)
Ixodes ricinus sau căpușa comună, care este cea mai întâlnită specie, este o căpușă cu trei gazde, având nevoie de o gazdă și o hrănire pentru fiecare stadiu de dezvoltare. Unele specii pot să rămână și să se dezvolte pe o singură gazdă toată viața, de la stadiul de larvă până la stadiul de adult. Ca toate căpușele în general, în primele 2 stadii caută animale de dimensiuni mai mici, cum ar fi șoarecii, șobolanii, veverițele, cârtițele, reptilele sau păsările.
La această specie, durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, fiecare stadiu de dezvoltare durând aproximativ un an. Poate supraviețui perioade foarte lungi de timp fără să se hrănească, până la un an în stadiul de adult și chiar și mai mult în stadiul de larvă și nimfă.
Femela adultă, după ciclul complet de hrănire, se desprinde și cade de pe gazdă pe sol, unde va depune până la 2000 ouă în decurs de o lună. În prima parte a dezvoltării ouălor, acestea sunt lipite de corpul femelei, și în timp se desprind și rămân pe sol în diferite locuri, astfel o singură femelă poate contamina o suprafață extinsă. După ce depune toate ouăle, femela căpușei Ixodes ricinus moare. Din totalul ouălor depuse, o bună parte sunt distruse de factorii de mediu extremi, căldura excesivă și seceta fiind cele mai de impact asupra lor.
Larvele ies din ouă în timpul verii, după 3-36 săptămâni, în funcție de temperatură și umiditate, dar caută o gazdă și se hrănesc prima dată în vara următorului an. În acest stadiu au doar 3 perechi de picioare dezvoltate, cu ajutorul cărora se cățără până în vârfurile firelor de iarbă în căutarea unei gazde.
După fixarea pe prima gazdă, se hrănesc timp de câteva zile crescând considerabil în greutate în această perioadă, după care se desprind de pe gazdă și revin la sol, unde vor sta ascunse și vor trăi în acest stadiu timp de 5-7 săptămâni. După această perioadă, năpârlesc și se transformă în nimfă, stadiu în care seamănă foarte mult cu adultul. La căpușa comună, în acest stadiu, au toate cele 8 picioare dezvoltate, deci pot căuta și o gazdă mai mare. Trăiesc ca nimfă timp de aproximativ 12 luni, după care sunt pregătite să treacă la stadiul de adult, deci caută o gazdă din care să se hrănească. Odată ce au găsit-o, sug sânge pe o perioadă de 3-7 zile, după care se desprind și revin la sol, unde își vor continua viața și se vor dezvolta pe durusl a câtorva luni, până năpârlesc și se transformă în adulți, masculi sau femele.
Adultul Ixodes ricinus trăiește liber până la un an, după care caută să se hrănească iar, deci se urcă pe vegetație mai mare și așteaptă un animal pe care să se prindă. În acest stadiu, caută de obicei mamifere mai mari, cum ar fi bovinele, ovinele, câinii, pisicile, caprioarele sau chiar și omul. Aceasta este cea de-a 3-a gazdă în ciclul lor reproductiv și ultima, gazda din care se vor hrăni cu sânge timp de 5-14 zile, perioadă în care se vor și împerechea. Femelele acumulează o cantitate mai mare de sânge pentru a putea dezvolta ouăle, pe când masculii consumă mai puțin și sunt mai activi în căutarea femelelor.
După un timp, se desprind de pe gazdă și revin la sol, unde masculii mor în scurt timp, iar femelele depun ouăle și apoi mor, reluându-se circuitul vieții din ouă.
Dezvoltarea căpușei comune Ixodes ricinus, ca și la celelalte specii, este strâns legată de condițiile meteo, deci și activitatea lor și atacurile asupra oamenilor și a animalelor este mai accentuată în anumite perioade prielnice lor.
Riscurile Mușcăturilor de Căpușe
În România, primul val de atacuri și activitate are loc la început de primăvară, din martie până în luna mai, după care, datorită căldurilor extreme, încetinește și se reactivează pe la finalul lunii august până spre finalul lunii septembrie. Odată cu scăderea temperaturilor, activitatea și atacurile căpușelor regresează.
Nu este neapărat ca toate speciile să aibă aceleași perioade de dezvoltare; în funcție de zona în care trăiesc și de mediu, pot trece de la un stadiu la altul mai repede sau mai târziu, pot sta pe o gazdă mai mult timp sau pot schimba mult mai multe gazde. Ixodes ricinus este specia cea mai întâlnită la noi în țară și cea mai periculoasă, putând transmite numeroase boli, cea mai cunoscută și agresivă fiind boala Lyme.
Borelioza Lyme sau Boala Lyme este o boală infecțioasă produsă de o bacterie care se transmite la om prin mușcătura căpușelor din specia Ixodes. Aceasta afectează întregul organism, simptomele și semnele ei fiind confundate cu semnele altor boli. Reacțiile diferă de la o persoană la alta, deci este greu de identificat în stadii incipiente.
În cazul infestării în primele faze, va apărea o leziune și o erupție vizibilă pe piele în jurul mușcăturii, după care infecția se diseminează și bacteriile se pot răspândi prin sânge spre alte organe din corp. După luni sau chiar ani pot apărea semne ale unor complicații de sănătate grave. Cu cât boala este tratată mai repede, imediat la identificarea căpușei pe corp, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. În caz contrar, se poate ajunge la o boală cronică cu afecțiuni articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice. În general, după 6 luni se poate vorbi de boala Lyme cronică.
Printre cele mai grave manifestări se pot menționa complicațiile neurologice ce dau dureri de cap severe, amețeli, paralizie facială sau dificultăți de concentrare, complicațiile articulare ce duc la dureri și umflături articulare sau tulburări de ritm cardiac, afectarea ochilor și oboseala cronică.
Mușcătura de căpușă nu este dureroasă, este insesizabilă, de aceea nu se simte și se observă pe loc, căpușa fiind de cele mai multe ori văzută pe corp doar după ce s-a hrănit cu o cantitate semnificativă de sânge și s-a umflat. Atunci când căpușele se află la stadiul de nimfă și adult, există cea mai mare posibilitate de a se transmite boli.
De menționat că nu toate mușcăturile de căpușe duc la transmiterea bolilor, dar este foarte important să consultați un medic specialist cum vă dați seama că ați fost mușcat de o căpușă pentru a preveni orice complicatii ulterioare.
Perioadă de activitate
Căpușele sunt mai active în perioadele calde ale anului, de obicei primăvara, vara și toamna, când temperaturile sunt mai ridicate. Ele preferă temperaturile cuprinse între 10°C și 32°C pentru a fi mai active.
În timpul iernii, căpușele trec printr-un proces numit diapauză, care este asemănător cu hibernarea, perioada în care își reduc activitatea semnificativ, chiar până la inactivitate. Rămân ascunse în vegetație sau în medii protejate pentru a-și conserva energia. Cam toate speciile încep să fie active atunci când temperaturile exterioare încep să se încălzească, pe la începutul primăverii, deci tratamentele de combatere trebuie începute în această perioadă chiar dacă nu sunt cazuri în care au ajuns să piște oamenii sau animalele.
Căpușele au foarte mulți dușmani naturali care le vânează și se hrănesc cu ele, cum ar fi:
Păsările insectivore, precum coțofana, bufnița și vrabia.
Animalele mici, cum ar fi liliecii și rozătoarele, pot să mănânce căpușele.
Unele specii de pești care trăiesc în zonele umede pot mânca larvele de căpușă.
Anumite insecte, cum ar fi furnicile sau păianjenii, pot fi inamici naturali ai căpușelor.
Unele nematode parazite pot infecta și distruge căpușele.
Dar cu toate acestea, nu sunt suficienți pentru a controla și ține sub control populația de căpușe, mai ales în zonele cu vegetație densă și multe animale. Din acest motiv, metodele de combatere a căpușelor și efectuarea tratamentelor constant în timpul sezonului cald sunt foarte importante.
Tratamentul de dezinsecție împotriva căpușelor
Tratamentele împotriva căpușelor sunt, în general, tratamente de exterior, fiind insecte care trăiesc prin zone cu vegetație densă care să le ofere protecție. În interior, pot să apară ocazional în cazul în care sunt aduse de animale și nu sunt găsite la timp pe acestea, dar sunt situații izolate.
Tratamentul exterior
Pe exterior, tratamentele împotriva căpușelor se fac prin vegetație, în curțile caselor private sau la instituțiile publice, în parcuri, pe câmpii sau pășuni. Acestea sunt locurile în care trăiesc căpușele în așteptarea unei gazde, nu preferă locuri deschise unde să fie la vedere, cum ar fi aleile pietonale, locurile betonate sau terasa unei case, dar în anumite situații, dacă sunt în apropierea zonelor de risc, pot fi tratate deoarece se poate să ajungă în tranzit sau să cadă de pe animale și pe aceste suprafețe.
Primele intervenții trebuie făcute atunci când temperaturile cresc și se mențin constant peste 10 grade Celsius, atât pe timpul zilei, cât și noaptea, deci la începutul primăverii. În România, căpușele au două perioade în care sunt mai active, în lunile Martie-Mai și la finalul lunii August până în prima parte a lunii Octombrie, fiind perioadele cu temperaturi optime pentru acest dăunător. Dar, deși sunt mai active în această perioadă, este indicat ca tratamentele să se repete pe toată perioada sezonului cald la intervale de aproximativ o lună între ele, deoarece în perioada în care nu sunt văzute nu dispar în totalitate, doar stau ascunse. Astfel, veți reduce gradul de infestare dinainte de a deveni active și implicit periculoase.
Pentru tratamentele de exterior, eficacitatea nu va fi niciodată de 100%, indiferent de dăunător, insecticidul folosit sau metoda de aplicare, din acest motiv tratamentele trebuie făcute constant.
În momentul intervențiilor se va căuta omorârea unui procent cât mai mare de dăunători din zona tratată astfel încât zona să devină sigură. Pentru acest lucru este foarte important ca înainte de aplicarea tratamentelor iarba să fie tunsă dacă este foarte mare, astfel încât soluția pulverizată să ajungă până la baza firelor de iarba, fiind locul în care stau ascunse când nu sunt în căutarea unei gazde din care să se hrănească. Eficiența maximă se va obține atunci când înălțimea firelor de iarba sau a vegetației de la sol nu depășește 5-7 centimetri.
Pe exterior, soluția aplicată este spălată la prima ploaie, deci trebuie urmărită constant prognoza meteo și intervenit atunci când sunt 3-5 zile senine. Este important să nu fie făcut tratamentul imediat după ploaie sau după udarea gazonului, deoarece apa rămasă pe suprafețe va dilua soluția de lucru. Pe același principiu, tratamentul nu trebuie făcut când urmează să vină ploaia și nu trebuie udat gazonul imediat după aplicarea acestuia.
Indiferent de insecticidul utilizat și de metoda de aplicare, pe exterior tratamentele au doar efect de șoc, umiditatea, temperaturile ridicate sau foarte scăzute, razele soarelui sau roua reducând eficiența produselor aplicate în timp, deci se va căuta o perioadă de 2-3 zile fără ploaie și temperaturi constante pentru un randament ridicat.
De la un tratament la altul, se vor mai dezvolta și vor ieși din ouă și larve alte căpușe, vor mai ajunge alți adulți din zonele învecinate sau vor fi aduși de animale din parcuri sau spații netratate, din acest motiv trebuie repetate intervențiile pe toată durata sezonului, nu este suficient doar un tratament la începutul primăverii.
Aparatură recomandată
Tratamentul împotriva căpușelor pe exterior se recomandă să se facă cu atomizorul sau cu pulverizatorul, prin aplicare directă cu jetul direcționat spre sol la aproximativ 45 de grade, astfel încât particula să ajungă până la baza firului de iarbă. Se va defini spațiul de tratat ca suprafață și se va aplica soluția în benzi transferabile dintr-un capăt în altul cu mișcări ale tijei de pulverizare dintr-o parte în alta. Pe lângă suprafața cu vegetație de la sol, se vor pulveriza și zone din jur până la aproximativ 1 metru înălțime, tufele sau plantele care se află în spațiu sau orice alte obiecte pe care pot ajunge căpușele și pot fi udate. Nu trebuie aplicată soluția prin copaci sau zone foarte înalte deoarece căpușele sunt insecte țărătoare și stau pe sol.
Este de preferat cu atomizorul deoarece are putere mai mare, particula este pulverizată grosier și ajunge cu siguranță pe toată suprafața. În plus, prin această metodă de aplicare, se poate acoperi o suprafață mai mare într-un timp mai scurt. Este indicat pentru suprafețele medii și mari, unde nu sunt obiecte sensibile în spațiu care pot fi deteriorate de jetul pulverizat. În cazul unei suprafețe extinse, cum ar fi un parc sau o pășune, tratamentul se poate împărți pe zone pentru a se face de mai multe persoane concomitent.
Atomizoare recomandate
În cazul suprafețelor mai mici, se poate folosi pompa de spate, manuală sau electrică, cu o duză evantai sau con, dar cu diametru mai mare, astfel încât să se formeze benzi în momentul aplicării cât mai mari. În cazul utilizării unei duze mai fine, se va insista mai mult pe suprafețe, deci va fi nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru tratament. Prin această tip de aplicare, controlul soluției pulverizate este mult mai bun, deci într-o zonă în care sunt și obiecte mai sensibile care nu trebuie să intre în contact cu soluția pulverizată, este mai sigură această variantă.
Pulverizatoare recomandate
Tratamentul pe exterior pentru căpușe, în cazul suprafețelor extinse, se poate face și cu pulverizatoare motorizate de spate sau de tip roabă. Spre deosebire de modelele electrice sau manuale, acestea au presiune și distanță de pulverizare mai mare și rezervoare cu volume mari, astfel încât nu este nevoie să se alimenteze cu apă la fel de des, iar operatorul este mai eficient.
Modelele pe roți sau de tip roabă au furtune de pulverizare de la 10 până la 50 de metri, deci prestatorul va merge doar cu tija de pulverizare în mână și nu va depune același efort ca în cazul utilizării pompelor de spate sau a atomizoarelor.
Pulverizatoare motorizate recomandate
Pentru tratamente urbane, în parcuri cu suprafețe mari, pe câmpii sau pe pășuni, tratamentul se poate face și cu generatoarele ULV de montat pe mașină, cu duze mai mari, presiune mai mare și tunul de pulverizare îndreptat în jos, astfel încât particula pulverizată să ajungă direct la sol.
Ca alternativă, se poate face tratamentul și cu tija de pulverizare cu furtun din componenta generatoarelor auto-purtate, prin respectarea indicațiilor de la tratamentul făcut cu pulverizatoarele motorizate. Pe anumite zone nu au acces mașinile, deci nu puteți să ajungeți cu aparatul peste tot, dar se poate parca mașina pe marginea zonei cu iarbă, iar operatorul se poate deplasa pentru tratament doar cu tija de pulverizare.
Generatoare auto-purtate recomandate
În cazul căpușelor, nu se recomandă tratamentele cu foggerul (termonebulizatorul) deoarece ceata caldă se ridică de la sol, deci particula pulverizată nu va intra în contact cu zona ce se dorește a fi tratată pe o perioadă mai lungă de timp. Pe același principiu, nu se recomandă aplicarea cu nebulizatoarele de mână prin crearea cetii în aer. Se poate utiliza această metodă doar pe suprafețe mici, în lipsa altor utilaje, prin îndreptarea jetului pulverizat direct în jos, dar în acest caz iarba trebuie să fie proaspăt tunsă.
Fiind tratamente de exterior, este recomandat să se utilizeze insecticide de contact cu efect de șoc cât mai puternic, sub formă de Emulsie Concentrată (EC) sau Emulsie în Dispersie Apoasă (EW), ce au efect de Knock-Out dat de solvenții din compoziție, sau insecticide cu concentrații mari de substanțe active ce oferă rezultate rapide datorită acestora.
Nu sunt indicate insecticidele sub formă de Suspensie Concentrată sau alte formulări cu remanență deoarece efectul se duce în 1-3 zile de la pulverizare datorită condițiilor de mediu.
Se recomandă utilizarea concentrației maxime din documentația produselor, respectiv cea de combatere și nu de prevenție, căpușele fiind mai rezistente la acțiunea insecticidelor datorită “scutului” din partea inferioară a corpului.
Întotdeauna se va respecta concentrația și doza de aplicare de pe eticheta produsului, nu se va depăși și nu se vor amesteca mai multe insecticide în căutarea unui efect mai rapid. Concentrațiile de lucru menționate pe etichete sunt testate pe daunatori, deci dacă sunt respectate și tratamentul este efectuat corect, nu au cum să nu dea rezultate.
Insecticide recomandate
În cazul căpușelor, nu se pot folosi insecticide cu atractant, insecticide de tip momeală sau sub formă de pulbere și nici capcane cu adeziv sau alte tipuri. Cele mai sigure și utilizate tratamente sunt cele cu insecticide de contact, orice alte metode improvizate nefiind testate și omologate.
După aplicarea tratamentelor în zona tratată, nu trebuie să intre nimeni timp de 4-6 ore, până suprafața se usucă în totalitate. Dacă sunt animale de companie care umblă prin iarbă și mai și mănâncă din ea, este indicat să se țină la distanță față de zona tratată pentru cel puțin 24 de ore. Oamenii nu trebuie să intre în contact direct cu pielea pe zonele tratate pentru cel puțin 24 de ore, deci după tratamente nu se poate sta pe iarbă și nu trebuie lăsați copiii să se joace prin vegetație.
Tratamentul interior
În interior, pe suprafețe, căpușele pot să apară în zona cuiburilor animalelor de companie, căzute de pe gazde sau aduse în casă de acestea. În aceste cazuri, tratamentul se face la zona respectivă, prin pulverizarea insecticidelor de contact prin zona cuiburilor, aplicate uniform astfel încât să acopere toate suprafețele. Aceste cazuri sunt izolate, căpușele fiind găsite pe animale de cele mai multe ori înainte să ajungă să infesteze un spațiu interior.
Pentru tratamentele în zona cuiburilor se pot folosi și insecticide gata pregătite deoarece nu se va face pulverizarea pe suprafețe extinse, deci în general sunt făcute direct de beneficiari:
În cazurile în care ajung să infesteze un spațiu interior, tratamentul se va face pe toată suprafața spațiului, iar materialele textile se vor spăla la temperaturi ridicate. Acest lucru se poate întâmpla în locuri parazitate, unde ajung animalele infestate și nu există persoane care să identifice problema la timp. Pot să mai apară în ferme de animale semi-acoperite sau închise unde se va face tratamentul prin pulverizare pe toată suprafața la fel ca și în cazul celor de exterior. Foarte important în această situație ca animalele să fie scoase din adăpost în momentul intervenției.
Tratament animale de companie
Pe lângă tratamentele chimice pe suprafețe, este foarte important ca animalele de companie să fie tratate cu produse veterinare de prevenție și de combatere dacă s-au găsit căpușe pe acestea. Animalele sunt purtătoare și transportoarele căpușelor, și le pot duce dintr-o zonă în alta pe blana lor, din acest motiv este neapărat ca acestea să fie în permanență protejate.
Nu se vor folosi produsele biocide de contact aplicate prin vegetație și pe animale, se vor utiliza doar produse veterinare recomandate de medici de specialitate. Acestea pot fi sub formă de zgardă, picături, șampoane sau soluții de îmbăiere, și se aleg în funcție de dimensiunea și vârsta animalului de companie.
Dacă găsiți căpușe pe animale, îndepărtați-le de urgență cu grijă. Trebuie folosită o pensetă cu vârf subțire sau instrumente speciale pentru îndepărtarea căpușelor astfel încât să se evite ruperea acestora în momentul extracției și eliberarea bacteriilor.
Folosiți mănuși de protecție și dezinfectați zona după îndepărtarea cu succes a căpușei. Anunțați medicul veterinar și monitorizați comportamentul animalului în următoarea perioadă. Verificați constant mușcătura pentru a observa eventualele semne de infecție.
Echipamente de protecție
Fiind tratamente chimice, este important să folosiți un echipament de protecție complet, respectiv combinezon antichimic cu glugă, mască de protecție cu filtre pe toată fața sau semimasca cu ochelari de protecție, și mănuși de protecție.
Deși tratamentul se face la sol, cu atomizorul sau prin pulverizare, este foarte important să se folosească mască de gaze cu filtre deoarece vapori de soluție se vor ridica în timpul aplicării. Tratamentele nu trebuie făcute când este vânt puternic sau condiții meteo ce pot duce în locuri nedorite particula pulverizată.
În cazul căpușelor trebuie să folosiți și cizme de cauciuc sau ghete impermeabile, care să vină în continuarea combinezonului pentru o etanșare completă. În cazul utilizării încălțămintei de stradă, căpușele se pot prinde pe aceasta, pot pătrunde în interior sau pot ajunge la piele pe sub combinezon dacă nu este strâns cu elastic.
Identificarea căpușelor, reproducerea acestora și mediul de viață
Căpușele sunt insecte ce fac parte din clasa Arachnida, iar împreună cu acarienii formează ordinul Acari. Din clasa Arachnida fac parte și păianjenii, acarienii și scorpionii, dar, deși sunt toate din aceeași specie, există diferențe semnificative între aceste insecte, atât din punct de vedere morfologic, cât și a stilului de viață.
Identificare
Căpușele sunt paraziți externi ce se hrănesc cu sângele mamiferelor, păsărilor și uneori cu al reptilelor și amfibienilor, și sunt cunoscute ca insecte transmitătoare de boli. Acestea nu prezintă mecanisme de analiză a mediului foarte dezvoltate, însă pot detecta foarte ușor viețuitoarele cu sânge cald din jur pe baza căldurii corporale, a anumitor mirosuri pe care le degajă sau pot simți anumite vibrații, și cel mai frecvent se atașează de gazdă urcându-se pe firele de iarbă. Foarte multe specii de căpușe nu au ochi, se bazează pe alte simțuri pentru găsirea gazdelor și a adăposturilor.
În cadrul ordinului Acari, subordinul Ixodida sunt cuprinse trei familii de căpușe: Argasidae sau căpușele moi, Nuttalliellidae și Ixodidae sau căpușele tari, cele din urmă fiind și cele mai uzuale și daunatoare specii. Familia Ixodidae cuprinde aproximativ 700 de specii la nivel mondial, dintre care aproximativ 60 întâlnite și în Europa, diferențierea acestora fiind destul de grea datorită caracteristicilor asemănătoare.
Specii
Cele mai uzual și întâlnite specii din România sunt din familia Ixodida, cu prezență mai numeroasă fiind:
Ixodes ricinus (Căpușa cu picioare negre) denumită popular și căpușa comună este una din cele mai răspândite specii din Europa și poate transmite boli precum Lyme sau Encefalita. Se găsește în zonele cu vegetație bogată, cum ar fi pădurile, câmpiiile sau zonele rurale cu tufișurile și iarba înaltă. Nu are o gazdă preferată, atacă orice animal găsește în zona în care trăiește, ajungând de multe ori și pe animale domestice cum ar fi câinii și pisicile, și chiar și pe om.
Dermacentor reticulatus (Căpușa cu coarne) este o specie destul de răspândită în România care preferă zonele deschise, cum ar fi pășunile sau câmpiiile cu locuri însorite. Caută gazde mai mari cum ar fi vacile, caii, oile sau caprele dar poate ajunge și la câini, pisici sau alte animale în lipsa celor preferate. Este cunoscută și ca Ornate Tick datorită aspectului distinct. Carapacea sau partea dorsală prezintă un model destul de vizibil ca un ornament, spre deosebire de restul speciilor care au un aspect uniform.
Haemaphysalis punctata este de asemenea foarte răspândită în Europa și România și poate fi găsită în zonele cu vegetație mai densă și umiditate ridicată. Atacă o varietate de gazde, dar de cele mai multe ori ajunge la vite, oi, capre, căprioare sau iepuri, dar și la oameni dacă ajung în zona teritoriului lor.
Rhipicephalus sanguineus cunoscută sub numele de căpușa câinelui este o specie care se găsește pe câini și pe alte animale cu sânge cald. Este întâlnită în întreaga lume, în special în zonele cu climatul mai cald. Desi are o preferinta deosebita pentru caini poate afecta si alte animale, inclusiv pisicile, mamiferele salbatice si chiar oamenii. Se găsește mai mult în zonele urbane cu vegetație și poate fi recunoscută după culoare roșiatică - maronie.
Din familia Argasidae, care este o clasă diferită, cunoscută sub denumirea de căpușe moi, cu un aspect diferit față de cele din Ixodidae (căpușele tari) cu prezență în România ar fi:
Argas reflexus (Căpușa porumbelului) care adesea se găsește în cuiburile de păsări, în special în cuiburile de porumbei, și se hrănește cu sângele acestor gazde.
Argas persicus (Căpușa păsării cu cioc) case se întâlnește în regiunile cu climă caldă și poate infesta adăposturile animalelor și locuințele oamenilor.
Din aceiași familie se poate menționa și:
Ornithodoros moubata (Căpușa moartea neagră) care este o specie cunoscută pentru că transmite febra africană cauzată de bacteria Borrelia recurenti, dar este o specie ce se găsește cu precădere în Africa Subsahariana. Spre deosebire de speciile comune aceasta are și un aspect mai ciudat, cu gura în partea inferioară a corpului și fără ochi.
De menționat că sunt foarte multe specii de căpușe în Europa, diversificate în funcție de zonele geografice sau habitate, și sunt foarte greu de diferențiat, dar toate au aceleași caracteristici principale, atacă gazdele din care se hrănesc cu sânge și toate pot transmite numeroase boli.
În România au fost identificate științific 27 de specii de căpușe, (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae), dintre care cu prezența și cazuri de înțepături la om mai întâlnite patru specii, respectiv Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus. Oile, vacile și caprele sunt cele mai comune gazde ale căpușelor în România, mediul lor de viață și anatomia lor fiind perfecte pentru acest dăunător.
Speciile din clasa Argasidae din România, Argas reflexus și Argas persicus nu atacă omul, preferând păsările ca gazde în cele mai multe cazuri.
Anatomie
Căpușele au corpul tipic pentru acarieni, turtit și adaptat în timp pentru viața parazitară. Nu au o anatomie comună sau tipică ca alte insecte, neavând capul, antenele, toracele și abdomenul bine definite și diferențiate. Corpul lor este împărțit în două regiuni, cea anterioară (capitul sau gnatosoma) și cea posterioară (idiosoma). Prima regiune a corpului se compune din baza capitului și o regiune anterioară unde este aparatul bucal. A doua parte a corpului căpușelor, idiosoma, este compusă din plăci ce au scop de scuturi. Pe regiunea posterioară sunt dezvoltate 4 perechi de picioare la adulți, respectiv 3 perechi la larve și organele de reproducere.
Sunt de dimensiuni mici, ajungând până la 30 mm în lungime, cu diferențe între specii și stil de viață, dar chiar și așa sunt cei mai mari acarieni. La speciile de căpușe tari masculii sunt de cele mai multe ori mai mici decât femelele.
Dietă
Când o căpușă se hrănește cu sânge, corpul său se umflă în mod semnificativ. Acest proces este esențial pentru ciclul de viață al căpușei și se desfășoară după cum urmează:
O căpușă detectează o gazdă și se agață de aceasta cu ajutorul picioarelor și a aparatului bucal specializat. Prin acesta injectează saliva în gazdă la înțepătură pentru a preveni coagularea sângelui și pentru a face hrănirea mai ușoară.
Pe măsură ce se hrănește cu sânge, corpul ei începe să se umfle, cantitatea de sânge consumat putând depăși de multe ori greutatea inițială a căpușei. În funcție de specie și de stadiul de dezvoltare, hrănirea poate dura de la câteva minute până la 20 de minute. Unele specii de căpușe pot rămâne atașate de gazdă pentru a se hrăni pe măsură ce se dezvoltă de la stadiul de nimfă la adult, proces ce poate dura săptămâni sau chiar luni.
După ce se satură, căpușa își îndepărtează aparatul bucal și se desprinde de gazdă, acesta fiind momentul în care se termină ciclul de hrănire.
Femelele pot depune ouă doar după ce s-au hrănit, astfel după ce au terminat întreg procesul, căpușele gestante se retrag într-un loc protejat din mediul înconjurător pentru a lăsa ouăle pe zone sigure.
Ciclul de viață
Ciclul de viață al căpușelor ixodide se desfășoară pe durata a 2-3 ani, cu sau fără schimb de gazde, diferențierea făcându-se doar în stadiul de adult la care au aparatul bucal complet dezvoltat și cele 8 picioare.
Stadiile de dezvoltare a căpușelor sunt:
Ouăle - ciclul de viață începe cu depunerea ouălor. Femela le depune în locuri protejate, cum ar fi prin iarbă sau vegetație. Acestea pot rezista la condiții nefavorabile și pot supraviețui la temperaturi extreme și umiditate mare până la ecloziune.
Larvele - din ouă ies larvele care sunt prima etapă mobilă a căpușelor. În acest stadiu caută deja gazde pentru a se hrăni cu sânge și, după ce sunt saturate, se desprind și revin la sol unde se vor dezvolta în continuare. Larvele preferă animale mici, cum ar fi șoarecii sau păsările, și pentru trecerea la următorul stadiu au nevoie de o singură hrănire.
Nimfele - reprezintă a doua etapă activă în care, de asemenea, se hrănesc cu sângele gazdelor. În această etapă au un comportament similar celui de larvă, caută o gazdă de care să se prindă și din care să se hrănească, după care revin la sol. Și ca nimfa caută gazdele cu dimensiuni mai mici fiind mai ușor să ajungă pe acestea, dar în funcție de caz pot ajunge și pe gazde mai mari. La fel ca larvele, se hrănesc o singură dată.
Adulții - sunt stadiul final al dezvoltării căpușelor în care se pot și reproduce. După ce se hrănește, femela depune ouăle și ciclul de viață se reia. În acest stadiu caută gazde mai mari și se hrănesc de mai multe ori pe parcursul vieții.
Căpușa comună (Ixodes ricinus)
Ixodes ricinus sau căpușa comună, care este cea mai întâlnită specie, este o căpușă cu trei gazde, având nevoie de o gazdă și o hrănire pentru fiecare stadiu de dezvoltare. Unele specii pot să rămână și să se dezvolte pe o singură gazdă toată viața, de la stadiul de larvă până la stadiul de adult. Ca toate căpușele în general, în primele 2 stadii caută animale de dimensiuni mai mici, cum ar fi șoarecii, șobolanii, veverițele, cârtițele, reptilele sau păsările.
La această specie, durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, fiecare stadiu de dezvoltare durând aproximativ un an. Poate supraviețui perioade foarte lungi de timp fără să se hrănească, până la un an în stadiul de adult și chiar și mai mult în stadiul de larvă și nimfă.
Femela adultă, după ciclul complet de hrănire, se desprinde și cade de pe gazdă pe sol, unde va depune până la 2000 ouă în decurs de o lună. În prima parte a dezvoltării ouălor, acestea sunt lipite de corpul femelei, și în timp se desprind și rămân pe sol în diferite locuri, astfel o singură femelă poate contamina o suprafață extinsă. După ce depune toate ouăle, femela căpușei Ixodes ricinus moare. Din totalul ouălor depuse, o bună parte sunt distruse de factorii de mediu extremi, căldura excesivă și seceta fiind cele mai de impact asupra lor.
Larvele ies din ouă în timpul verii, după 3-36 săptămâni, în funcție de temperatură și umiditate, dar caută o gazdă și se hrănesc prima dată în vara următorului an. În acest stadiu au doar 3 perechi de picioare dezvoltate, cu ajutorul cărora se cățără până în vârfurile firelor de iarbă în căutarea unei gazde.
După fixarea pe prima gazdă, se hrănesc timp de câteva zile crescând considerabil în greutate în această perioadă, după care se desprind de pe gazdă și revin la sol, unde vor sta ascunse și vor trăi în acest stadiu timp de 5-7 săptămâni. După această perioadă, năpârlesc și se transformă în nimfă, stadiu în care seamănă foarte mult cu adultul. La căpușa comună, în acest stadiu, au toate cele 8 picioare dezvoltate, deci pot căuta și o gazdă mai mare. Trăiesc ca nimfă timp de aproximativ 12 luni, după care sunt pregătite să treacă la stadiul de adult, deci caută o gazdă din care să se hrănească. Odată ce au găsit-o, sug sânge pe o perioadă de 3-7 zile, după care se desprind și revin la sol, unde își vor continua viața și se vor dezvolta pe durusl a câtorva luni, până năpârlesc și se transformă în adulți, masculi sau femele.
Adultul Ixodes ricinus trăiește liber până la un an, după care caută să se hrănească iar, deci se urcă pe vegetație mai mare și așteaptă un animal pe care să se prindă. În acest stadiu, caută de obicei mamifere mai mari, cum ar fi bovinele, ovinele, câinii, pisicile, caprioarele sau chiar și omul. Aceasta este cea de-a 3-a gazdă în ciclul lor reproductiv și ultima, gazda din care se vor hrăni cu sânge timp de 5-14 zile, perioadă în care se vor și împerechea. Femelele acumulează o cantitate mai mare de sânge pentru a putea dezvolta ouăle, pe când masculii consumă mai puțin și sunt mai activi în căutarea femelelor.
După un timp, se desprind de pe gazdă și revin la sol, unde masculii mor în scurt timp, iar femelele depun ouăle și apoi mor, reluându-se circuitul vieții din ouă.
Dezvoltarea căpușei comune Ixodes ricinus, ca și la celelalte specii, este strâns legată de condițiile meteo, deci și activitatea lor și atacurile asupra oamenilor și a animalelor este mai accentuată în anumite perioade prielnice lor.
Riscurile Mușcăturilor de Căpușe
În România, primul val de atacuri și activitate are loc la început de primăvară, din martie până în luna mai, după care, datorită căldurilor extreme, încetinește și se reactivează pe la finalul lunii august până spre finalul lunii septembrie. Odată cu scăderea temperaturilor, activitatea și atacurile căpușelor regresează.
Nu este neapărat ca toate speciile să aibă aceleași perioade de dezvoltare; în funcție de zona în care trăiesc și de mediu, pot trece de la un stadiu la altul mai repede sau mai târziu, pot sta pe o gazdă mai mult timp sau pot schimba mult mai multe gazde. Ixodes ricinus este specia cea mai întâlnită la noi în țară și cea mai periculoasă, putând transmite numeroase boli, cea mai cunoscută și agresivă fiind boala Lyme.
Borelioza Lyme sau Boala Lyme este o boală infecțioasă produsă de o bacterie care se transmite la om prin mușcătura căpușelor din specia Ixodes. Aceasta afectează întregul organism, simptomele și semnele ei fiind confundate cu semnele altor boli. Reacțiile diferă de la o persoană la alta, deci este greu de identificat în stadii incipiente.
În cazul infestării în primele faze, va apărea o leziune și o erupție vizibilă pe piele în jurul mușcăturii, după care infecția se diseminează și bacteriile se pot răspândi prin sânge spre alte organe din corp. După luni sau chiar ani pot apărea semne ale unor complicații de sănătate grave. Cu cât boala este tratată mai repede, imediat la identificarea căpușei pe corp, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. În caz contrar, se poate ajunge la o boală cronică cu afecțiuni articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice. În general, după 6 luni se poate vorbi de boala Lyme cronică.
Printre cele mai grave manifestări se pot menționa complicațiile neurologice ce dau dureri de cap severe, amețeli, paralizie facială sau dificultăți de concentrare, complicațiile articulare ce duc la dureri și umflături articulare sau tulburări de ritm cardiac, afectarea ochilor și oboseala cronică.
Mușcătura de căpușă nu este dureroasă, este insesizabilă, de aceea nu se simte și se observă pe loc, căpușa fiind de cele mai multe ori văzută pe corp doar după ce s-a hrănit cu o cantitate semnificativă de sânge și s-a umflat. Atunci când căpușele se află la stadiul de nimfă și adult, există cea mai mare posibilitate de a se transmite boli.
De menționat că nu toate mușcăturile de căpușe duc la transmiterea bolilor, dar este foarte important să consultați un medic specialist cum vă dați seama că ați fost mușcat de o căpușă pentru a preveni orice complicatii ulterioare.
Perioadă de activitate
Căpușele sunt mai active în perioadele calde ale anului, de obicei primăvara, vara și toamna, când temperaturile sunt mai ridicate. Ele preferă temperaturile cuprinse între 10°C și 32°C pentru a fi mai active.
În timpul iernii, căpușele trec printr-un proces numit diapauză, care este asemănător cu hibernarea, perioada în care își reduc activitatea semnificativ, chiar până la inactivitate. Rămân ascunse în vegetație sau în medii protejate pentru a-și conserva energia. Cam toate speciile încep să fie active atunci când temperaturile exterioare încep să se încălzească, pe la începutul primăverii, deci tratamentele de combatere trebuie începute în această perioadă chiar dacă nu sunt cazuri în care au ajuns să piște oamenii sau animalele.
Căpușele au foarte mulți dușmani naturali care le vânează și se hrănesc cu ele, cum ar fi:
Păsările insectivore, precum coțofana, bufnița și vrabia.
Animalele mici, cum ar fi liliecii și rozătoarele, pot să mănânce căpușele.
Unele specii de pești care trăiesc în zonele umede pot mânca larvele de căpușă.
Anumite insecte, cum ar fi furnicile sau păianjenii, pot fi inamici naturali ai căpușelor.
Unele nematode parazite pot infecta și distruge căpușele.
Dar cu toate acestea, nu sunt suficienți pentru a controla și ține sub control populația de căpușe, mai ales în zonele cu vegetație densă și multe animale. Din acest motiv, metodele de combatere a căpușelor și efectuarea tratamentelor constant în timpul sezonului cald sunt foarte importante.
Tratamentul de dezinsecție împotriva căpușelor
Tratamentele împotriva căpușelor sunt, în general, tratamente de exterior, fiind insecte care trăiesc prin zone cu vegetație densă care să le ofere protecție. În interior, pot să apară ocazional în cazul în care sunt aduse de animale și nu sunt găsite la timp pe acestea, dar sunt situații izolate.
Tratamentul exterior
Pe exterior, tratamentele împotriva căpușelor se fac prin vegetație, în curțile caselor private sau la instituțiile publice, în parcuri, pe câmpii sau pășuni. Acestea sunt locurile în care trăiesc căpușele în așteptarea unei gazde, nu preferă locuri deschise unde să fie la vedere, cum ar fi aleile pietonale, locurile betonate sau terasa unei case, dar în anumite situații, dacă sunt în apropierea zonelor de risc, pot fi tratate deoarece se poate să ajungă în tranzit sau să cadă de pe animale și pe aceste suprafețe.
Primele intervenții trebuie făcute atunci când temperaturile cresc și se mențin constant peste 10 grade Celsius, atât pe timpul zilei, cât și noaptea, deci la începutul primăverii. În România, căpușele au două perioade în care sunt mai active, în lunile Martie-Mai și la finalul lunii August până în prima parte a lunii Octombrie, fiind perioadele cu temperaturi optime pentru acest dăunător. Dar, deși sunt mai active în această perioadă, este indicat ca tratamentele să se repete pe toată perioada sezonului cald la intervale de aproximativ o lună între ele, deoarece în perioada în care nu sunt văzute nu dispar în totalitate, doar stau ascunse. Astfel, veți reduce gradul de infestare dinainte de a deveni active și implicit periculoase.
Pentru tratamentele de exterior, eficacitatea nu va fi niciodată de 100%, indiferent de dăunător, insecticidul folosit sau metoda de aplicare, din acest motiv tratamentele trebuie făcute constant.
În momentul intervențiilor se va căuta omorârea unui procent cât mai mare de dăunători din zona tratată astfel încât zona să devină sigură. Pentru acest lucru este foarte important ca înainte de aplicarea tratamentelor iarba să fie tunsă dacă este foarte mare, astfel încât soluția pulverizată să ajungă până la baza firelor de iarba, fiind locul în care stau ascunse când nu sunt în căutarea unei gazde din care să se hrănească. Eficiența maximă se va obține atunci când înălțimea firelor de iarba sau a vegetației de la sol nu depășește 5-7 centimetri.
Pe exterior, soluția aplicată este spălată la prima ploaie, deci trebuie urmărită constant prognoza meteo și intervenit atunci când sunt 3-5 zile senine. Este important să nu fie făcut tratamentul imediat după ploaie sau după udarea gazonului, deoarece apa rămasă pe suprafețe va dilua soluția de lucru. Pe același principiu, tratamentul nu trebuie făcut când urmează să vină ploaia și nu trebuie udat gazonul imediat după aplicarea acestuia.
Indiferent de insecticidul utilizat și de metoda de aplicare, pe exterior tratamentele au doar efect de șoc, umiditatea, temperaturile ridicate sau foarte scăzute, razele soarelui sau roua reducând eficiența produselor aplicate în timp, deci se va căuta o perioadă de 2-3 zile fără ploaie și temperaturi constante pentru un randament ridicat.
De la un tratament la altul, se vor mai dezvolta și vor ieși din ouă și larve alte căpușe, vor mai ajunge alți adulți din zonele învecinate sau vor fi aduși de animale din parcuri sau spații netratate, din acest motiv trebuie repetate intervențiile pe toată durata sezonului, nu este suficient doar un tratament la începutul primăverii.
Aparatură recomandată
Tratamentul împotriva căpușelor pe exterior se recomandă să se facă cu atomizorul sau cu pulverizatorul, prin aplicare directă cu jetul direcționat spre sol la aproximativ 45 de grade, astfel încât particula să ajungă până la baza firului de iarbă. Se va defini spațiul de tratat ca suprafață și se va aplica soluția în benzi transferabile dintr-un capăt în altul cu mișcări ale tijei de pulverizare dintr-o parte în alta. Pe lângă suprafața cu vegetație de la sol, se vor pulveriza și zone din jur până la aproximativ 1 metru înălțime, tufele sau plantele care se află în spațiu sau orice alte obiecte pe care pot ajunge căpușele și pot fi udate. Nu trebuie aplicată soluția prin copaci sau zone foarte înalte deoarece căpușele sunt insecte țărătoare și stau pe sol.
Este de preferat cu atomizorul deoarece are putere mai mare, particula este pulverizată grosier și ajunge cu siguranță pe toată suprafața. În plus, prin această metodă de aplicare, se poate acoperi o suprafață mai mare într-un timp mai scurt. Este indicat pentru suprafețele medii și mari, unde nu sunt obiecte sensibile în spațiu care pot fi deteriorate de jetul pulverizat. În cazul unei suprafețe extinse, cum ar fi un parc sau o pășune, tratamentul se poate împărți pe zone pentru a se face de mai multe persoane concomitent.
Atomizoare recomandate
În cazul suprafețelor mai mici, se poate folosi pompa de spate, manuală sau electrică, cu o duză evantai sau con, dar cu diametru mai mare, astfel încât să se formeze benzi în momentul aplicării cât mai mari. În cazul utilizării unei duze mai fine, se va insista mai mult pe suprafețe, deci va fi nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru tratament. Prin această tip de aplicare, controlul soluției pulverizate este mult mai bun, deci într-o zonă în care sunt și obiecte mai sensibile care nu trebuie să intre în contact cu soluția pulverizată, este mai sigură această variantă.
Pulverizatoare recomandate
Tratamentul pe exterior pentru căpușe, în cazul suprafețelor extinse, se poate face și cu pulverizatoare motorizate de spate sau de tip roabă. Spre deosebire de modelele electrice sau manuale, acestea au presiune și distanță de pulverizare mai mare și rezervoare cu volume mari, astfel încât nu este nevoie să se alimenteze cu apă la fel de des, iar operatorul este mai eficient.
Modelele pe roți sau de tip roabă au furtune de pulverizare de la 10 până la 50 de metri, deci prestatorul va merge doar cu tija de pulverizare în mână și nu va depune același efort ca în cazul utilizării pompelor de spate sau a atomizoarelor.
Pulverizatoare motorizate recomandate
Pentru tratamente urbane, în parcuri cu suprafețe mari, pe câmpii sau pe pășuni, tratamentul se poate face și cu generatoarele ULV de montat pe mașină, cu duze mai mari, presiune mai mare și tunul de pulverizare îndreptat în jos, astfel încât particula pulverizată să ajungă direct la sol.
Ca alternativă, se poate face tratamentul și cu tija de pulverizare cu furtun din componenta generatoarelor auto-purtate, prin respectarea indicațiilor de la tratamentul făcut cu pulverizatoarele motorizate. Pe anumite zone nu au acces mașinile, deci nu puteți să ajungeți cu aparatul peste tot, dar se poate parca mașina pe marginea zonei cu iarbă, iar operatorul se poate deplasa pentru tratament doar cu tija de pulverizare.
Generatoare auto-purtate recomandate
În cazul căpușelor, nu se recomandă tratamentele cu foggerul (termonebulizatorul) deoarece ceata caldă se ridică de la sol, deci particula pulverizată nu va intra în contact cu zona ce se dorește a fi tratată pe o perioadă mai lungă de timp. Pe același principiu, nu se recomandă aplicarea cu nebulizatoarele de mână prin crearea cetii în aer. Se poate utiliza această metodă doar pe suprafețe mici, în lipsa altor utilaje, prin îndreptarea jetului pulverizat direct în jos, dar în acest caz iarba trebuie să fie proaspăt tunsă.
Fiind tratamente de exterior, este recomandat să se utilizeze insecticide de contact cu efect de șoc cât mai puternic, sub formă de Emulsie Concentrată (EC) sau Emulsie în Dispersie Apoasă (EW), ce au efect de Knock-Out dat de solvenții din compoziție, sau insecticide cu concentrații mari de substanțe active ce oferă rezultate rapide datorită acestora.
Nu sunt indicate insecticidele sub formă de Suspensie Concentrată sau alte formulări cu remanență deoarece efectul se duce în 1-3 zile de la pulverizare datorită condițiilor de mediu.
Se recomandă utilizarea concentrației maxime din documentația produselor, respectiv cea de combatere și nu de prevenție, căpușele fiind mai rezistente la acțiunea insecticidelor datorită “scutului” din partea inferioară a corpului.
Întotdeauna se va respecta concentrația și doza de aplicare de pe eticheta produsului, nu se va depăși și nu se vor amesteca mai multe insecticide în căutarea unui efect mai rapid. Concentrațiile de lucru menționate pe etichete sunt testate pe daunatori, deci dacă sunt respectate și tratamentul este efectuat corect, nu au cum să nu dea rezultate.
Insecticide recomandate
În cazul căpușelor, nu se pot folosi insecticide cu atractant, insecticide de tip momeală sau sub formă de pulbere și nici capcane cu adeziv sau alte tipuri. Cele mai sigure și utilizate tratamente sunt cele cu insecticide de contact, orice alte metode improvizate nefiind testate și omologate.
După aplicarea tratamentelor în zona tratată, nu trebuie să intre nimeni timp de 4-6 ore, până suprafața se usucă în totalitate. Dacă sunt animale de companie care umblă prin iarbă și mai și mănâncă din ea, este indicat să se țină la distanță față de zona tratată pentru cel puțin 24 de ore. Oamenii nu trebuie să intre în contact direct cu pielea pe zonele tratate pentru cel puțin 24 de ore, deci după tratamente nu se poate sta pe iarbă și nu trebuie lăsați copiii să se joace prin vegetație.
Tratamentul interior
În interior, pe suprafețe, căpușele pot să apară în zona cuiburilor animalelor de companie, căzute de pe gazde sau aduse în casă de acestea. În aceste cazuri, tratamentul se face la zona respectivă, prin pulverizarea insecticidelor de contact prin zona cuiburilor, aplicate uniform astfel încât să acopere toate suprafețele. Aceste cazuri sunt izolate, căpușele fiind găsite pe animale de cele mai multe ori înainte să ajungă să infesteze un spațiu interior.
Pentru tratamentele în zona cuiburilor se pot folosi și insecticide gata pregătite deoarece nu se va face pulverizarea pe suprafețe extinse, deci în general sunt făcute direct de beneficiari:
În cazurile în care ajung să infesteze un spațiu interior, tratamentul se va face pe toată suprafața spațiului, iar materialele textile se vor spăla la temperaturi ridicate. Acest lucru se poate întâmpla în locuri parazitate, unde ajung animalele infestate și nu există persoane care să identifice problema la timp. Pot să mai apară în ferme de animale semi-acoperite sau închise unde se va face tratamentul prin pulverizare pe toată suprafața la fel ca și în cazul celor de exterior. Foarte important în această situație ca animalele să fie scoase din adăpost în momentul intervenției.
Tratament animale de companie
Pe lângă tratamentele chimice pe suprafețe, este foarte important ca animalele de companie să fie tratate cu produse veterinare de prevenție și de combatere dacă s-au găsit căpușe pe acestea. Animalele sunt purtătoare și transportoarele căpușelor, și le pot duce dintr-o zonă în alta pe blana lor, din acest motiv este neapărat ca acestea să fie în permanență protejate.
Nu se vor folosi produsele biocide de contact aplicate prin vegetație și pe animale, se vor utiliza doar produse veterinare recomandate de medici de specialitate. Acestea pot fi sub formă de zgardă, picături, șampoane sau soluții de îmbăiere, și se aleg în funcție de dimensiunea și vârsta animalului de companie.
Dacă găsiți căpușe pe animale, îndepărtați-le de urgență cu grijă. Trebuie folosită o pensetă cu vârf subțire sau instrumente speciale pentru îndepărtarea căpușelor astfel încât să se evite ruperea acestora în momentul extracției și eliberarea bacteriilor.
Folosiți mănuși de protecție și dezinfectați zona după îndepărtarea cu succes a căpușei. Anunțați medicul veterinar și monitorizați comportamentul animalului în următoarea perioadă. Verificați constant mușcătura pentru a observa eventualele semne de infecție.
Echipamente de protecție
Fiind tratamente chimice, este important să folosiți un echipament de protecție complet, respectiv combinezon antichimic cu glugă, mască de protecție cu filtre pe toată fața sau semimasca cu ochelari de protecție, și mănuși de protecție.
Deși tratamentul se face la sol, cu atomizorul sau prin pulverizare, este foarte important să se folosească mască de gaze cu filtre deoarece vapori de soluție se vor ridica în timpul aplicării. Tratamentele nu trebuie făcute când este vânt puternic sau condiții meteo ce pot duce în locuri nedorite particula pulverizată.
În cazul căpușelor trebuie să folosiți și cizme de cauciuc sau ghete impermeabile, care să vină în continuarea combinezonului pentru o etanșare completă. În cazul utilizării încălțămintei de stradă, căpușele se pot prinde pe aceasta, pot pătrunde în interior sau pot ajunge la piele pe sub combinezon dacă nu este strâns cu elastic.
Testează-ți cunoștințele cu ajutorul platformei noastre!
Testează-ți cunoștințele cu ajutorul platformei noastre!
Îți oferim posibilitatea de a-ți evalua și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile. Această platformă este concepută pentru a sprijini profesioniștii din pest control în dezvoltarea continuă a competențelor lor și pentru a ne asigura că tu ești mereu la curent cu cele mai recente informații și tehnologii din industrie.
Îți oferim posibilitatea de a-ți evalua și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile. Această platformă este concepută pentru a sprijini profesioniștii din pest control în dezvoltarea continuă a competențelor lor și pentru a ne asigura că tu ești mereu la curent cu cele mai recente informații și tehnologii din industrie.
Alegând să-ți verifici cunoștințele dobândite în urma lecțiilor parcurse, contribui la creșterea calității serviciilor tale de control al dăunătorilor și la menținerea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru comunitatea din care faci parte.
Alegând să-ți verifici cunoștințele dobândite în urma lecțiilor parcurse, contribui la creșterea calității serviciilor tale de control al dăunătorilor și la menținerea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru comunitatea din care faci parte.